Logic will take you from A to Z, but imagination will take you everywhere!

marți, 28 decembrie 2010

2010 muzikie

Nu imi place sa devin melancolica si trista la sfarsit de an; lucru care se intampla sau se va intampla probabil oricum, dar il evit. Si ca de obicei, il evit cu muzikie. Uite, in loc de chitanta anului 2010, cu ce am facut, ce am muncit, ce am gresit, ce am iubit si cat mai am de platit, fac declaratie fiecarei din cele 12 luni traite o melodie.

Iar voi, have a nice new year!
PS: ma intorc de la capatul lumii in pustietate duminica, la anu' ^^

Ianuarie

Billy Joel - Vienna
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Februarie
Anna Nalick - Breathe (2 AM)  
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse



Martie

The Cranberries - Dreams
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse



Aprilie
muse - resistance
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse



Mai
Claude Debussy - Arabesque #1
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Iunie
Simon and Garfunkel - Mrs. Robinson
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Iulie
Lenka - Trouble Is a Friend
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


August
grieg - PIANO CONCERTO IN A MINOR, OP.16 - I - ALLEGRO MOLTO MODERATO
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Septembrie
Mika - We Are Golden
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Octombrie
Led Zeppelin - Heartbreaker
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Noiembrie
Rachel Portman - Ashes to the wind
   
  Asculta  mai multe  audio   instrumentala


Decembrie
The Doors- Wintertime Love
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

marți, 21 decembrie 2010

Spirit/NeSpirit

Uite ceva interesant; in momentele de criza, intru intr-o stare de reverie continua, de-a dreptul ma calmez, iar ca bonus, imi mai acord si o supradoza de self-esteem. Cert e ca traim bine, eu si crizele.
Am avut totusi in seara asta, in asta seara de iarna, parte si de multe emotii. Si uite, asa ajung la concluzia ca zha Christmas poate fi trait si altfel decat in obezitate si ironii.

Tot pentru ca in general reactionez mai putin firesc cand ma aflu intr'ale emotiilor, Craciunul nu insist sa il petrec acasa. Asa ca ma trezesc... nu pe drum, dar nici in al meu pat. Anul asta insa, in spiritul proiectului "my ego is visiting the detox", raman acasa. Bun, nu de tot, in 25 seara am uschit'o la Partos, ca ce e Craciunul fara ger si fara prieteni?
Dar pana in 25, acolo-i baiu'...


Gama satirica dintr'ale Craciunului e larga, si putem incepe cu usurinta si de la... (pam-pa-ra-raaa: cliseu!!) colinde. De pilda, un exemplu clar cum ca ce-i colind e de multe ori si kitsch e road tripu' meu cu bunicu', eu inghetata dupa o noapte de despachetat, el fresh la ora 6 dimineata, ca doar ducem nepoata la gara.
Ca sa nu adorm, pe langa cana imensa ce inca era in mana mea si pe masina (copy-paste reclama la Jacobs...), trantesc inocent fraza: "nu ascultam si noi ceva?". Raspunsul il primesc in muzica, in momentul in care mini-mini-minicasetofonul pregateste scena pentru Fuego and co.
Intreb, stiindu'l pe bunicu' o persoana funk, ce e cu muzica... Ca sa aud ca, el s'a dus in centru, si a cerut la o taraba (dada, alea vieneze impopotonate) niste colinde, clasice, de la noi de pe ulita, iar 10 minute mai tarziu s'a trezit cu Fuego, O, ce veste minunata cantata parca de Leona Lewis fara voce prelucrata and co.

Dar asta e. Bem ceaiuri Winterzeit, ne auto-precizam cat de mult mai buni vom fi in 2011, si lasam batjocura (inteligenta, speram noi), pentru ... urmatorul sezon de "dansez pentru tine" !?

joi, 16 decembrie 2010

Be right back!

Incet-incet m'a ajuns si pe mine melancolia ante-Craciun.
In ciuda faptului ca Timisoara e hiper impodobita, centrul arata ca Turnul Eiffel by night, iar zapada persista, am sa plec, asa, o zi si'o noapte, sa ma adun putin inainte de 2011. Costat acum ca mai am o doza de traditionalism (rezolutii, etc), ce trebuie respectate de duminica incolo. Poate degeratul pe trenuri in stil regiotrans, umblatul noaptea 7 km pe drumuri carora li s-a promis fara succes reparerea (e ok, primarul are masina noua!), si cafeaua bauta cu trei pulovere ajuta la rationalizare. Sau nu?
Asa; deci I'll be right back ;)!

The Doors- Wintertime Love
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

duminică, 12 decembrie 2010

America'ca'caaa!

Nu stiu altii cum sunt, dar cand vine vorba de America, eu imi pastrez scepticismul. Avea dreptatea Paler, cand spunea ca istoria americanilor sta la baza albumelor de familie; rasfoiesti cateva pagini, ajungi la stra-stra-bunici si pac! am ajuns la primele colonii. Din meniul zilei al ideilor preconcepute, acum ca am scos din lista cu 'ce au bun americanii' istoria, putem adauga si lipsa de esenta, mania shopping'ului, lista infinta a comediilor romantice; in mare, ii consider un fel de 'mari creatori de clisee'.
Si totusi... asta seara m-a traznit melancolia, si m-a apucat si dorul de Kerouac; si asa am ajuns la o varianta a taramului lui 'the big american dream' care imi si place.


Am citit acum vreo doi ani prima carte a lui Kerouac, On the road. De atunci am inceput sa imi imaginez generatia beat, turul New York-Frisco-Mexic, autobuzele, praful de pe drum, tigarile numarate la zi...
Daca o scoatem putin pe Sarah Jessica Parker din peisaj, si pantofii cu tocuri kilometrice, putem vedea si un alt New York; de unde dimineata se trezeau buimaci acei dharma bums, constatau ca tipa bisexuala, in general blonda cu ochi caprui, specifica anilor '50, e frumoasa draga de ea, dar o lasam sa doarma, ne luam rucsacul verde-army murdar, si coboram din blocul cu terase cu draperii galben-maro.
Asa; ajunsi in strada, merg spre autobuz, de unde isi procura eternul sandwich cu ketchup si mustar de la un tip gras, cu o mustata inestetica pe nume Bob, sau Bert, sau Big Jim.
Pe autobuz isi trec in agenda cati bani mai au, ultimele revelatii, pe Susie de azi'noapte, si se gandesc sa treaca si pe la matusa Annie, pe langa Chicago, in Wyoming, sa stea 3'4 zile, sa primeasca alti bani, sa se mai rada eventual.
Astia ar fi generatia beat din mintea mea; Kerouac, Burroughs, Ginsberg...

Tot un gol in stomac ce-mi sunteste cat'colo aroganta de asa-zis "suflet european" e reprezentat si de Salinger, John Kennedy Toole and co. , unde drama razboiului trait de tineri din orasele mici de langa Mississippi e prezentata atat de simplu, iar Craciunul in Winsconsin nu poate insemna altceva decat ger si cartofi dulci. Bun, ma opresc, ca vorba lui Salinger "cum incepi sa spui, cum incepe sa ti se faca dor de toti!"
Nici nu intru la subiectul muzica, ca sa spun despre albumele  ca umplugged'ul lui Nirvana, sau Pearl a lui Janis, sau tot ce e semnat marca Jethro Tull, si de perioada in care o insulta la adresa Seattle'ul era un fel de losing your religion...

Toate ca toate, draga America'ca'caaa!... exista si momente in care Americam dream'ul lui Sam Mendes te poate ocoli; si momente in care pot si eu sa nu mai spun ca americanii's de vinaaa!!
So... greetings from Michigan, the great lake state! ^^
Sufjan Stevens - For The Widows In Paradise, For The Fatherless In Ypsilanti
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse