Logic will take you from A to Z, but imagination will take you everywhere!

joi, 28 octombrie 2010

Timp cat de'o cafea

Te iubesc pana'i toamna, te ador cat o frunza, am timp sa scriu pe blog cat o cafea.
Ma intreb ce se intampla cand tacerea e mai puternica decat muzica.

                     
   


Sunt in cladirea rece (propriu, figurat) de la ora 10. Se lucreaza in tot orasul, strazile sunt blocate, asa ca am si intarziat la repetitii. Am alergat astfel cu paltonul descheiat, cu fata inghetata de la toamna de'a lungul coridorului cu piane; un Czerny din 12, Chopin din usa din colt, probabil un contemporan din sala 8... (cam muzicalo-previzibil); nu ma deranjeaza, mereu mi'a placut 'zumzetul' sau vibe'ul cladirii reci.


Daca e sa ma uit putin inapoi, cea mai mare parte a timpului am trait in muzica. De acolo vine si fantezia cu un monsieur violonist sau cu concerte la Royal Albert Hall... Oricum, chiar daca nu mi'am luat o cafea lunga, ci un amarat de cappuccino, tot nu reusesc sa fiu concisa.
Cu cat ating grade mai inalte de profunzime in ale muzicii, in ale discutiilor, in reactiile impulsive sau decisive de zi cu zi, ma feresc tot mai mult de liniste. Imi e frica de tacere, pentru ca uneori e mai puternica decat muzica. Uneori chiar si decat emotia; doar pe masura ce inaintezi in emotie te apropii si de sfarsitul ei, cum spune Paler.

Se aude la propriu muzica de peste tot, si tot nu stiu daca si ea are un sfarsit. Cam asta e problema cladirii reci... ce se intampla cand tacerea e mai puternica decat muzica.

2 comentarii:

  1. ...un loc in care e tot timpul zgomot , sau tot timpul liniste... e precum ziua fara noapte, sau viceversa:)
    ... e nevoie si de una... si de cealalta :)
    hugs

    RăspundețiȘtergere
  2. ...probabil; dar, chiar si fascinata de necunoscut, mi'a placut mai mult muzica decat linistea :)
    hugs 2

    RăspundețiȘtergere