Logic will take you from A to Z, but imagination will take you everywhere!

miercuri, 29 septembrie 2010

Life as an illusion

   

Sometimes I can't help the feeling that I'm
  Living a life of illusion


Asta m'a preocupat intens in ultima vreme.
Am tot auzit pareri declarative de la 'eh, artisti, ei nu au probleme' sau 'e doar placere ce faceti voi, de ce va plangeti' pana la 'artisti... ce sunt aia artisti?'


Nu am apreciat niciodata indivizi ce tind sa se autodeclare 'artisti'. Ma numesc Ion si sunt artist. --helloooo, Ion-- stiti voi; detox. Sufera de arta cronica, sau care e problema? 'Scapati'ma, doctore, am auzit ca artistii se deprima! Apai mie nu'mi permite jobu' sa intru'n depresie'!!
Serios, e aberant, nu?
Revenind. Daca ar fi sa ne luam dupa 'ce arta se mai poarta', am fi cam jumatate artisti. Vreti arta? Vopsiti-va deci parul, unghii cu sclipirici si mai ales, declarati-va! (vezi mai sus, partea cu Ion cel artist)

Bun, hai ca nu critic. Constat. -zilele astea, incerc de asemenea sa vad cum ma inteleg cu obiectivitatea!-
Acum in articol nu vreau sa enumar artisti ne-artisti sau ne-prea-artisti plus sclipirici, care nu sunt in nici un caz iluziile de azi. Cea de azi... se refera la oamenii care au ca 'job' ceea ce e declarat consacrat si etichetat ca arta; hai ca le stim toti: muzica, teatru, creative writing-ul, dans and co.
Repet, nu ma declar pe mine nimic, post'ul asta e unul din putinele care nu este despre ego-ul meu, totusi (^^) 

Why can't we let it be
      And see through the hole in this wall of confusion
    I just can't help the feeling 
    I'm living a life of illusion

Iluzia e ceea ce se vede. Ce lasam noi sa se vada, poate. Rezultatul, fericirea, haotismul si hainele colorate. Iar iluzia mea despre propria viata se trage de la confuzia pe care tind sa o fac intre ce se vede si ce exista. Sunt de acord, de obicei nu lasam sa se vada si munca, si frustrarea si laturile 'umane' ale iluziei. 
Sa fim seriosi, daca presupusa arta ar fi atat de roz precum o descrieti, de ce nu suntem multi, dar multi de tot? 
... 
Pentru ca nu ni se spune despre standarde. Standarde - cea mai mare problema. Esti aproape de varf, si ridici standardul cu 3 nivele, ca doar tu nu te multumesti niciodata cu ce ai. Iar daca intr'adevar dai de fiecare daca parti din tine, toata povestea cu 'ea'i artista, n'are trecut' ... expira, nu?

Nu mi'as da viata pe nimic altceva acum. Nu din supraestimare, serios. Doar ca de la arta e mai greu sa ne dam demisia. Cu toate ca Ion a fost vazut recent lucrand la fabrica de peste!

duminică, 12 septembrie 2010

The end's not near, it's here

Gata cu vara, cu vacanta. Nu ma intelegeti gresit, sunt mare fan de toamna, si nici nu am deranjeaza sa ma intorc inapoi la lucru intensiv. Doar ca e o dupamiaza intr'un an, in fiecare an, cand melancolia isi face aparitia. Si atunci facem un bilant al verii, si ascultam The Pogues; ah,da, si ne benoclam bine la frunze, cat inca sunt in zona.

Deci, bilant.
Vara a inceput cu Partos Art Festival; deci mi-am inceput vacanta in 'zha work'. ^_^ (poze am tot postat eu)
Dupa care... am ajuns la Petrila:

                                     Dudu (zha piano master), me myself and I, 
                                               si dragii de Andy si Ana

Toata nebunia urmata de Garana...


August s'a derulat putin cam repede, cu studiu si Salzburg (de unde inca nu am poze, da)
Oficial, neoficial, vara asta a fost nebuna. Si dragilor, pentru ca melancolia sa fie contagioasa, va las cu The Pogues ^_^



Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 10 septembrie 2010

People are strange (I)

Stiti, cred ca cele mai bune sunt inceputurile; chiar si cele banale, aparent irelevante. Ok, nu ma refer ca noua mea viata va incepe chiar acum, cand de doua zile sunt la mana eurespalului si parasinusului, dat fiind faptul ca am racit; cauzele? excesul de zel si de fum de tigara.


Sa revin totusi la inceputuri. Eu mereu le'am asociat cu schimbarea; nu precizez daca in bine sau in rau (de altfel, mi'am dat seama ca binele si raul nu le personalizam, deci nu sunt in postura de a decide eu ce si cum), pentru ca ma refer la schimbare in general. De mult spuneam eu ca "stiti, eu nu cred ca oamenii se schimba!" Mai degraba, cred ca schimbarea e un fel de 'intoarcere la origini', in care pur si simplu devenim o varianta mai buna (sau mai rea) a noastra.
'I found a reason to change who I used to be. A reason to start over new. And the reason is you.'
-cam juicy, nu?-
Cam atat ma duce pe mine intelectul meu virusat momentan. Sa constat ca people are strange. Postare care are semnul de to be continued.
Deci, voi credeti ca oamenii se schimba?