Logic will take you from A to Z, but imagination will take you everywhere!

miercuri, 28 iulie 2010

Garana? Garana sa fie!!

La Garana merg de cand ma stiu. Acum multe editii stateam in vreo 3 saci de dormit, plangandu-ma ca nu inteleg jazz-ul, ca imi e frig si foame, firesc pentru cei 3 ani, cat aveam. -asta fiind probabil pe la a 3a editie. 333!
Intre timp, jazz-ul a ramas, eu m-am facut fata mare, cu scopul sa devin un muzician la fel de mare; si am continuat sa merg la Garana, unde am facut cunostiinta cu Jan Garbarek, Scott Henderson, Viktoria Tolstoy, Dominique di Piazza, Mike Stern, Dixi Krauser, Teodora Enache, Stanley Jordan, alaturi de multi altii.
Cam asta e istoricul meu, alaturi de cel al festului.
 


Si gata cu melancolia de vara, revenim la 2010.
2+2=4. Patru zile anul asta; 2-soare + 2-ploaie; Plictisita oricum de vara ce ma topea in urbe, mi-am scos de la naftalina bocancii si m-am trezit in Garana. Joi-zi pasnica, gulas, sangria si Timisorenii de la Funky Growl. Vineri? eheee, dupa ce am inotat macar in una din cele Trei Ape, am aterizat in seara exclusiva a lui Bela Fleck, Zakir Hussain & Edgar Meyer; si dupa 3 ore de muzica, drumul spre cabana a fost facut in liniste, iar noi intr-adevar ramasi fara cuvinte. Exclusiv au ba?

Ziua de sambata a adus cu ea olandezi, polonezi, unguri, austrieci si ploaie. Ajungand jos deja prea uda pentru a mai face orice sa ma usuc sau sa ma incalzesc, am decis sa ma plasez cu un vin fiert in mana in fata; ma gandeam ca daca ploaia imi vede incapatanarea, ne iarta. 4 formatii? Multe ore de ploaie...
De rezistat pana la final nu am putut, dar am reusit sa asist la polonezii si olandezii ce au cantat la pianul din Poiana Lupului in toate felurile, de jos, din picioare, la clape, la coarde, cu ochii inchisi-deschisi ...

Duminica, pana sa pornim din nou la festival, a fost intr-adevar o zi de odihna. Remi, chitari, somn, cafea si lene. Abia ne-am urnit din casa spre seara, cu ploaia ce devenise omniprezenta. Si aici ma opresc. Pe langa Patricia Barber, Bega Blues Band si Trygve Seim & Frode Haltli, duminica au cantat Dan Berglund's Tonbruket. Inca de la prima piesa, eram in blocaj-extaz-nu-mai-am-cuvinte-az. Pe langa faptul ca eram picata'n bot de entuziasm in fata pianistului, oamenii SUNAU! Mai jazz, mai rock, mai fusion, dar mi-am luat vinul si m-am postat fix in fata scenei. Ce stim despre Martin Hederos -the pianist-? Ca si-a inceput cariera muzicala in anii '90, ca a pus bazele trupei Tsool, alaturi de care a cantat in deschiderea unor trupe ca Rolling Stones, U2, Oasis sau Robert Plant.
Cu Stones sau fara, Tonbruket-ul (Fabrica de sunete) ne-a fabricat si livrat pe tava, cu gulas si vin, o prestatie ce nici noi, nici Garana nu a mai vazut demult.


These four distinctly charismatic musicians appeal by putting the emphasis on their acoustic side.


Intr-adevar, am avut nevoie de doua zile de odihna sa ma refac dupa Garana-cantonament de anul asta, dar merita, nu? ^_^
Si ca sa ii vedeti/ascultati pe Dan Berglund's Tonbruket-tzi, ii aveti aici:
http://www.tonbruket.com/videosound.html
PS: astept si alte opinii ale celor ce frecventeaza Garana! : )

marți, 27 iulie 2010

Pre-postare-Garana

Hello, hello! ^_^ Abia am ajuns din Garana; daaaar, randuri intregi despre cat mi-a placut, plus una doua clipuri, poze and co. pun abia mai tarziu, cand intelectul imi revine la locul de bastina. Pana atunci, am gasit stirea asta de la Petrila, despre care spuneam in postari anterioare... Enjoy!

joi, 22 iulie 2010

Here we go again!

Fratilor, ma urc in masina in aproape 10 minute, via Garana! Ne vedem la jazz si cand ma'ntorc!! Pana atunci, sa aveti zile faine faine, plus tot ce va (mai) doriti de la vara !!!
         
          Love, Ada  ^_^

duminică, 18 iulie 2010

Windy

Ma topesc odata cu intelectul in camera ba tapetata, ba vopsita, ba ciobita. De mult nu am mai avut camera doar pentru mine, sau de mult nu am mai ajuns pe acasa.


Afara a inceput sa bata vantul; turbat, confuz; nici el nu stie ce vrea, sau incotro. Asa e vantul de vara. Nu se poate abtine, cu toate ca stie ca nu ii e locul. Vara nu ne dorim vant, absurditate; ne dorim zile toride, campari si bronz. Sau asa se spune...

Ce vreau eu de la vara? Sa nu mai fie vara! Mie imi place vantul nebun, chiar daca nu ma lasa nici sa imi aprind o tigara cum trebuie. Vantul iti aminteste ca pierdutul vremii pe acasa e supraevaluat; sau era valabil pe la 12 ani... Iti aminteste ca e vremea sa pleci, sa vezi altceva si sa cauti sa traiesti altceva.
Pe de alta parte, zilele toride ma resemneaza, si ma obliga sa ma conformez cu ideea ca nu mai am ce sa schimb.

Dar in noaptea asta, ma duc pana afara. Vantul e aici, si pe mine ma asteapta si ger si zile toride la Garana. Asa ca ma duc la o cafea cu el, sa imi explice ce si cum, doar'doar intelectul imi devine iarasi solid iar nu solubil... Pentru ca imaginea generala mi'o imaginez ca fiind color-ul nesigur de mai sus.

sâmbătă, 10 iulie 2010

Pe alte zeci de drumuri

Am de cateva zile o stare inexplicabila. In apartamentul din Petrosani nu am internet; in mare parte, de asta nici nu am mai scris. Sau poate nu am ce sa scriu? Probabil ma pierd, ma deteriorez. Cand ajung acasa, am sa ma pun in fata pianului pentru a face din nou cunostinta cu mine.

De cateva luni am senzatia ca sunt pe drum mai mereu. Iar cand eram acasa, ma trezeam ca ma uitam la usa de la intrare ca la un peron. Ca si cand atunci cand plecam la repetitii, ma pregateam sa aterizez in Viena. Poate ca nici pe drum nu e ca-n rai! Poate ca in On the road, momentele de depresie ale lui Jack Kerouac nu erau cauzate doar de fata de noaptea trecuta, nici de perioade fara bani si fara casa, ci doar de nesiguranta ce ti-o creeaza drumul.

Si acum, din Petrosani, tot ce pot sa mai spun e ca vreau acasa! Din cauza drumului mi-am facut din Europa intreaga "acasa", si am uitat cat de fericita eram cand imi beam cafeaua pe terasa, langa bunicu'.
Ca rezultat general, probabil ca am lasat din mine prea mult si in prea multe locuri, iar acum am ramas cu prea putin.

Oricum, imi e dor de Timisoara. Vreau sa ma intorc si sa fiu acasa. Asa ca ne vedem acolo, in timicrossroads indeed; iar pana atunci, the show must go on; eu am cantare diseara, asa ca ma mai deplasez, usor-usor, cat oi mai putea, pana in Petrila.

sâmbătă, 3 iulie 2010

The real fest!

Vreau sa scriu despre festival de cateva zile. Numai ca, din cauza unor "probleme administrative" nu am reusit. Administrative, ca o abtinere de la un adevar nefondat, pe care refuz sa il mai discut in vreun fel. Deci, detalii obiective despre fest gasiti la adresa: http://stiride10.ro/a-avut-loc-prima-editie-a-partos-art-festival/29821; iar pentru cele subiective, ma gasiti pe mine.

De la revolutie incoace, romanul practica lamentarea in masa. "Trebuie facut ceva", "vrem o schimbare", pana se ajunge la "nu se mai poate" sau "suntem o cauza pierduta". Asta am vrut noi. Sa facem ceva. Sa valorificam de la ce au mai bun oamenii la mo(nu)mente istorice si locuri unice in tara. Noi? Noi credem ca am reusit. Restul? Ieri inca a contat, dar azi trecem peste.
Asa ca la festival, am adus muzica si teatrul intr-un spatiu sacru. Nu in manastire, dar in Partos. Si timp de doua zile, am simtit tot ce s-a intamplat, de pe/la scena pana la "sfanta cafea". Si ce urmeaza, le relatez cu dedicatie pentru echipa.

La inceput, cand am avut ideea cu festivalul, nu am crezut ca se va atinge un asa nivel de spiritualitate, si de angajament. De asemenea, sceptica cum sunt, nu ma gandeam ca voi ajunge sa lucrez cu niste oameni atat de deosebiti, de talentati si de dedicati. Zilele cu voi, si cu toti cei care ne-au ajutat raman istorie in memoriile mele. De ce atat de special? Pentru ca am fost impreuna de la inceput pana la sfarsit, de la Partos la Timisoara, mai in gluma, mai in serios, si pana la urma am reusit. Am reusit pentru ca, nu stiu daca din cauza locului sau a omului atat de special, dar cert e ca toti am scos si am dat ce am avut mai bun in noi. Si desigur ca noi ramanem impreuna, incepand de acum si pana la urmatoarele editii.







 



Mai sus a fost pentru ei. Si pentru noi toti, inainte sa ma intorc la articolele clasice, plasez poze. ^_^