Logic will take you from A to Z, but imagination will take you everywhere!

marți, 11 mai 2010

I make art for food

Pe masa in fata mea e un plic. Alb, simplu, iar pe un colt scrie mic (minuscul) Vizman. Nici macar nu s'a mai adaugat prenumele. De ce? Pentru ca azi vorbim despre formalitate. O formalitate excesiva, gratuita, penibila poate, dar in mod sigur in exces.
Dar inapoi la plic. Deci, plicul: mi-ar placea sa cred ca e o scrisoare, in care primesc toate explicatiile pe care le-am cerut si le-am implorat, macar cele din ultimele saptamani, sau luni. Oricum, nu e nimic adresat chiar mie, personal, exclusiv, in acel plic. E un plic scos dintre alte 20 de plicuri, de existenta caruia initial uitasem, mai ales in ultimele zile, zile zbuciumate si grele, cu apogeul plasat pe... scena! Iar deraiez.

Nu am sa spun cati bani am primit, pentru ca da, in plic sunt bani. Nu sunt multi, desigur, nesemnificativa suma; doar suficienti pentru a rezista un weekend in Bucuresti! Dar... trecerea brusca de la acel "felicitari, mandro!" la iesirea de pe scena, cand picioarele iti sunt inca anchilozate in pantofii cu tocuri, dar totusi ai senzatia ca lumea e a ta, la o... semnatura? Comparat cu acel moment pe scena? Sa fim seriosi! 

In fine, toate momentele alea ei le-au bagat intr-un plic. Si mi l-au dat asa, intre 2 tigari pe culoar la care visau de la, sa zicem... tigara trecuta?, plus o ditamai foaie plina de semnaturi ale tinerelor talente...
"Semnezi, Vizman? Asa, si vezi ca esti asteptata la directiune sa depui... " bla, bla. Nici nu am ascultat exact restul. Eu ma gandeam ca sunt Ada (Alexandra in program) Vizman, care si-a dat toti nervii, toata fericirea, toate neintelegerile pe tava (sau la pian) in weekendu' asta... Dar defapt acolo, la directiune, nu eram decat 1 cm de pata de cerneala pe acea ditamai hartie.

Nu, nu dramatizez, sau blamez pe anume persoane. Chiar deloc! Ma bucur ca arta se (mai) plateste, intr-o oarecare masura; am macar garantia ca in 10 ani voi avea ce sa pun pe masa la al meu plod. Doar ca daca e sa pui in balanta arta si plicul... uite, acolo as putea sa dramatizez si sa blamez la infinit! -mai ales dat fiind a noastra dulce tara-
Nu dezvolt aici (totusi!); in fond, fiecare e bine sa intelegem doar ce vrem, cand vine vorba de subiectul asta.
Eu de plic, am si spus. Ma bucur in weekend la AC/DC. 

Si la sfarsit, sa adaog un... ironic? Nu neaparat; ironic e ca radeam ca nu am bani de tot ce'i material si vreau, iar ca spuneam razand "nu pot sa cred, nu am bani, o sa ajung sa stau pe strada cu un semn pe care sa scrie I make art for food", iar acum... azi mi-am luat mancare cu ceva bani din plic. Cum spuneam; poate ironic. Dar imi place sa cred ca ne e bine asa.

5 comentarii:

  1. Nu pot sa cred ca am uitat sa te felicit!!! Nu pentru plic, nu pentru locul pacii obtinut ci pentru tine, pentru ca ai reusit si pentru ca esti incredibila in a-ti masura valoarea si pentru ca eram ;;) cand te-am vazut pe scena si pentru ca... in fine deraiez si eu. So sa-ti zic tipicul? "Felicitari mandro?"

    RăspundețiȘtergere
  2. asta, sau imi dai un plic:))
    glumesc. thanks, gio ^_^

    RăspundețiȘtergere
  3. Intr-adevar meriti. Poate mai mult. Dar pt un artist in tot sensul cuvantului arta pe care o face e importanta, nu un plic cu...bistari.
    Ti-am zis de pasiuena aia pe care o transmiti tu. Nu m-am inselat.
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  4. the golden rule of arts and sciences: he who has the gold makes the rules.

    RăspundețiȘtergere
  5. arts and sciences have the same rules now;))?

    RăspundețiȘtergere