Logic will take you from A to Z, but imagination will take you everywhere!

marți, 11 mai 2010

I make art for food

Pe masa in fata mea e un plic. Alb, simplu, iar pe un colt scrie mic (minuscul) Vizman. Nici macar nu s'a mai adaugat prenumele. De ce? Pentru ca azi vorbim despre formalitate. O formalitate excesiva, gratuita, penibila poate, dar in mod sigur in exces.
Dar inapoi la plic. Deci, plicul: mi-ar placea sa cred ca e o scrisoare, in care primesc toate explicatiile pe care le-am cerut si le-am implorat, macar cele din ultimele saptamani, sau luni. Oricum, nu e nimic adresat chiar mie, personal, exclusiv, in acel plic. E un plic scos dintre alte 20 de plicuri, de existenta caruia initial uitasem, mai ales in ultimele zile, zile zbuciumate si grele, cu apogeul plasat pe... scena! Iar deraiez.

Nu am sa spun cati bani am primit, pentru ca da, in plic sunt bani. Nu sunt multi, desigur, nesemnificativa suma; doar suficienti pentru a rezista un weekend in Bucuresti! Dar... trecerea brusca de la acel "felicitari, mandro!" la iesirea de pe scena, cand picioarele iti sunt inca anchilozate in pantofii cu tocuri, dar totusi ai senzatia ca lumea e a ta, la o... semnatura? Comparat cu acel moment pe scena? Sa fim seriosi! 

In fine, toate momentele alea ei le-au bagat intr-un plic. Si mi l-au dat asa, intre 2 tigari pe culoar la care visau de la, sa zicem... tigara trecuta?, plus o ditamai foaie plina de semnaturi ale tinerelor talente...
"Semnezi, Vizman? Asa, si vezi ca esti asteptata la directiune sa depui... " bla, bla. Nici nu am ascultat exact restul. Eu ma gandeam ca sunt Ada (Alexandra in program) Vizman, care si-a dat toti nervii, toata fericirea, toate neintelegerile pe tava (sau la pian) in weekendu' asta... Dar defapt acolo, la directiune, nu eram decat 1 cm de pata de cerneala pe acea ditamai hartie.

Nu, nu dramatizez, sau blamez pe anume persoane. Chiar deloc! Ma bucur ca arta se (mai) plateste, intr-o oarecare masura; am macar garantia ca in 10 ani voi avea ce sa pun pe masa la al meu plod. Doar ca daca e sa pui in balanta arta si plicul... uite, acolo as putea sa dramatizez si sa blamez la infinit! -mai ales dat fiind a noastra dulce tara-
Nu dezvolt aici (totusi!); in fond, fiecare e bine sa intelegem doar ce vrem, cand vine vorba de subiectul asta.
Eu de plic, am si spus. Ma bucur in weekend la AC/DC. 

Si la sfarsit, sa adaog un... ironic? Nu neaparat; ironic e ca radeam ca nu am bani de tot ce'i material si vreau, iar ca spuneam razand "nu pot sa cred, nu am bani, o sa ajung sa stau pe strada cu un semn pe care sa scrie I make art for food", iar acum... azi mi-am luat mancare cu ceva bani din plic. Cum spuneam; poate ironic. Dar imi place sa cred ca ne e bine asa.

miercuri, 5 mai 2010

everybody's a liar

Definitia data de dragul de Wiki pentru liar e : A person who tells a lie. Well, definitia data de dragul de Wiki, imi permit azi sa o numesc... a lie! 
Azi mi-am dat seama ca un om care minte e pur si simplu un om care crede ca are o varianta mai buna a adevarului. Una dulce, cu gust de mango, de chanel, oricum si orice te-ar face sa te simti mai bine. Doar ca... pe noi insine ne e greu sa ne mintim; sau, in orice caz, e mai greu decat sa mintim pe altii.
Oamenii care ma cunosc, constat eu, si-au dat seama ca mie realitatea trebuie sa imi fie prezentata cu stropi de cafea pe ea. Sau cel putin asta cred ei. Intelegeti voi; varsam putina cafea pe laturile prea reale. Si in viziunea lor, eu voi fi fericita daca am in fata o realitatea pestrita. Putin adevar, putini stropi de cafea, iar in rest lacune. 
Dar sa fim seriosi; adevarul se spune ca iese la iveala. Si cine naiba mai vrea cafeaua veche de 5 zile?
So today, I think everybody's a liar. But, I don't know. Maybe this post is a lie too.

luni, 3 mai 2010

little something

Am gasit ceva interesant. Sau parea ieri interesant, cand eram pe masina;))
"[...]Why not? Because I wasn't myself, and he wasn't you!"
-alte explicatii decat interesant, n-am. nu azi-