Logic will take you from A to Z, but imagination will take you everywhere!

joi, 15 aprilie 2010

Totul trebuie pus pe baze comerciale.

Am scris postarea (imi e putin nenatural sa spun articol, are un ton prea formal) in statia de autobuz, in timp ce citeam Forsyte Saga, de Galworthy. Am dat, involuntar, cu cunostiinte aproape nule referitoare la subiect, firesc pentru momentul in care incepem sa citim ceva nescunoscut, peste titlul meu: "totul trebuie pus pe baze comerciale".
Acel "trebuie" m-a lovit, ca sa zic asa, aproape frontal, si a dat o traiectorie noua gandurilor ce ma bantuiau pe moment.

De ce trebuie? De ce citatul scris si referitor la sec IXX - inceput de XX, a avut asupra mea un impact de deja-vu, deja-trait, deja-citit, deja ma indepartez de franceza... Probabil l-am recunoscut in sistemul, gandirea, chiar si faptele! din sec XXI; actuale, vreau sa spun; de/ la ordinea zilei.

Personal, incerc sa imi pastrez un idealism, stingher, supraevaluat sau minimalizat, cum ar fi el. Idealism in care cuvinte ca bani, comercial, presa, scandal, cotidian, ex-intimitate se afla departe.
Virginia Woolf spunea ca "nothing has really happened until it has been recorded". L-as traduce, dar cuvant cu cuvant isi pierde ideea, iar eu ideea vreau sa o mentionez: nimic ce nu aduce profit nu merita investitii, sau sa conteze cat de putin.

Nu vreau sa judec societatea, nici macar sistemul; ne ocupam suficient de asta in toate institutiile si cafenelele din tara, poate chiar lume. Si ca venind vorba, zilele astea sunt oricum prea ocupata sa ma judec pe mine insumi.
Dar sa revin la idealism. Si idealismul tineretii, al visurilor, al valorilor, al tot ce mai conteaza il vindem? Pentru ce, la ce pret? Ca sa sfarsim intr-un birou decorat in stil feng shui in centru de Viena, intr-un cotidian care ne-a invatat (sau ne-a dictat, depinde de cat de mult ne permitem sa judecam) cum e bine, sau profitabil, sau inspirat sa traim?

Chiar inainte sa vina autobuzul am constatat ca nu stiu exact sa imi raspund la intrebari, sau ironii sau (pre)judecati; si cu ceva doza de obraznicie, obraznicia sincera a copilului atunci cand spune ca nu vrea sa isi faca tema la mate, vrea sa joace fotbal, tin sa adaoug ca... nici nu vreau! Nici sa imi bat capul, nici nimic; poate cafea, acum ca nu mai am voie : )
Deci prefer sa vad ce spuneti voi, ce raspuns imi dati voi, ce feedback primesc.

Eu, ce vreau, ar fi, daca tot vorbesc de ce se cumpara, ce se reduce, ar fi inocenta mea... Pe care, foarte probabil ca as vrea-o inapoi. Va dau oricat, dar aduceti-mi inapoi creionul de "culoare pielii"; v-as da fondul de ten... redus la cat vreti voi!

5 comentarii:

  1. "zilele astea sunt prea ocupata sa ma judec pe mine insumi"
    -de ce trebuie sa ne luam timp ca sa ne judecam?cand oricum facem asta de multe ori fara sa ne dam seama si de ce sa ne judecam?pentru ca uneori reactionam in functie de ce simtim?dar daca ne bazam doar pe ceea ce simtim,asta inseamna ca am fi cu totul noi,din noi,fara a ne incadra in tiparele "lor" de apreciere,pe care fara sa vrem le ocolim oricum si in final ne judecam pentru asta?

    RăspundețiȘtergere
  2. mi-ar place sa ma bazez pe ce simt. atat si numai atat; in final, cam asta ar fi solutia, nu?

    RăspundețiȘtergere