Logic will take you from A to Z, but imagination will take you everywhere!

duminică, 25 aprilie 2010

Furtuna metaforica

Sunt singura acasa. Acasa, in curte, peste tot. Stau pe veranda cu o cafea si cu o oarecare incercare esuata de ...pranz! Urmeaza sa ploua, probabil foarte tare, la cum se arata cerul. Dar nu e asta important, nu e nici macar o problema; mereu mi-au placut furtunile. Mi se pare ca "rad" tot in jur. Iti iau tot ce vrei, uneori si ce nu vrei, iar de cele mai multe ori ce nici nu sti ca trebuie sa dispara.
Vreau sa las furtuna din seara asta sa imi ia tot ce vrea, tot ce nu imi trebuie mie, tot ce vor altii sa mai ia, tot ce a mai ramas, tot ce nu mai conteaza, dar mai ales tot ce e in plus. In asa fel, incat sa raman cu esentialul. Si ceva frumos aici: nici nu vreau sa imi dezvaluie care e acel esential; asta e superb, sa il descopar eu! Sa nici nu stiu cand m-am indragostit, cand am crescut, cand unii au plecat si pe unde mai sunt acum.
Mi-ar place ca furtuna din seara asta sa ma salveze de mine; pana ce nu mai ramane nimic de salvat, ca atunci sa ma pot rezuma la a trai; adica la tot.
Cerul e aproape negru; poate se ia curentul, si o sa cant la pian in seara asta singura, in casa mare si cu lumanari aprinse cu bricheta din alte vremuri.
Mi-am pus Andries acum; si pana incepe ploaia isterica, ma pun sa termin o carte; pentru ca, in cazul in care furtuna chiar va sterge tot, sa nu trebuiasca sa ma intorc la capitolul intai. Ca acolo nu mai e nimic de trait, nimic esential... doar vremuri trecute, care pun catuse cuvantului dor.

Un comentariu:

  1. ..si,daca stau bine sa ma gandesc si eu aveam un timp cand imi placeau furtunile.In primul rand de fiecare data cand fulgera sau tuna ramaneam fascinata de puterea Dumnezeirii si apoi,si eu aveam sentimentul acela ca furtuna "sterge tot" iti reinoieste spiritul,il purifica...dar deseori lasa in unrma ei si multe goluri,agonie,indiferenta...furtunile ascund si o mica unda de mister(pentru ca nu le poti cuprinde cu mintea)

    RăspundețiȘtergere