Logic will take you from A to Z, but imagination will take you everywhere!

marți, 30 martie 2010

Pick a route, not a routine!


Suntem toti programati. Ca niste masinarii; fantastice, poate. Toti programati sa facem greseli, alegeri, stupide, de multe ori. Dar suntem de asemenea programati si condamnati la fericire. Fericirea ca idee de viata, nu ca un ironic "happy happy joy joy", sau ca ceva permanent. Fericirea nu e permanenta; sau viata; poate iubirea. Si dupa ce facem greseli, multe, ramanem cu sechele; pseudo-sechele, ridiculizate, supraevaluate, hiperbolizate, si care duc, inevitabil la... nevroza!

Si atunci am decis sa pun un titlu: pick a route, not a routine. Se spune ca the easy way e cea in care "iti bagi picioarele", iti aprinzi o tigara nervos si declari un "eu plec!", doar-doar atragi atentia. Scenariul continua probabil cu presupusul plecat; pana cand constati ca you really "can't find peace by avoiding life". Atunci te intorci. "Imi pare rau, am fost impulsiv, nu am vrut!" sau "Ok, I'm back, hai sa discutam." sau "This never happened before" sau "I just needed some time". Adevarul e ca sunt toate, toate replicile de mai sus, niste veritabile clisee; si nu semnifica deloc acel "I'm back", ci doar o prezenta fizica; ceva/cineva ce trebuie sa fie acolo, nu conteaza daca vrea sau nu. Pentru ca in the end, nu e asa important cu ce replica te intorci; el o sa fie acolo, sau o sa renunte; o sa te astepte, o sa plece cu tine, sau o sa plece de la tine. Sunt scenarii. Asa suntem programati; inevitabil, sinistru, previzibil, mereu, pentru totdeauna, pana la absolut.

Asa ca poti sa pleci, sau poti sa stai. Poti sa iubesti, sau poti sa fi nevrotic; poti sa fi un cliseu din oceanul de clisee, sau poti sa iti alegi propria declaratie, propria melodie, propriile idei. Is that simple. Noi complicam lucrurile, pentru ca avem nevoie de motive "in caz ca"; de asta motivele sunt, de preferabil, venite din alta parte, nu de la noi; asa ca pana la urma oricum nu conteaza.
But choose life, choose love, choose who and what you love, because yes, is THAT simple!

luni, 29 martie 2010

A quote

Sunt de mult un admirator de "quote-uri" semnate Virginia Woolf; ceva in genu:

As a woman I have no country. As a woman my country is the whole world.

Arrange whatever pieces come your way.

It is fatal to be a man or woman pure and simple: one must be a woman manly, or a man womanly.

Really I don't like human nature unless all candied over with art.

To enjoy freedom we have to control ourselves.
Why are women... so much more interesting to men than men are to women?


Si, de multe ori cand "mi se pune pata" pe ceva, sau cineva, insist sa sherui; totusi, azi, in timpul unei caderi, combinate cu paranoia, mi-am primit portia de pasiune, prin replica data de o prietena: "come, on, stop! Stii doar ca You cannot find peace by avoiding life!"



Si filmul e superb, by the way!
PS: da, aia e Nicole Kidman; cu alt nas.

sâmbătă, 27 martie 2010

Old school


Poate se stie, dar oricum, precizez ca laptopul meu e in coma cofeinizata, provocata de mine; trist capitol, incerc inca sa imi revin. Totusi, acum in camera mea e liniste; ajung seara/noaptea, liniste. Liniste de iti vine sa canti non stop. Asa ca, ma intorc cu ceva ani in urma, si gasesc, intr-un morman de praf, ... casetofonul. L-am scos, l-am instalat, ne-am privit reciproc plini de mister; eu, care il ignorasem de vreo 10 ani, el care ma tinea minte doar de cand aveam 3... oricum, mister.
Am constatat in cele din urma ca nu am casete. Am incercat deci sa ascult radio, pana ce am ajuns la concluzia ca NU POT sa ascult radio. Totusi, scormonind printre carti rupte, incarcatoare de primul model de nokia si casete cu Tudor Gheroghe, am gasit un Edith Piaf-Greatest hits si A collection-Zodiac pentru scorpioni. Bun; asta s-a intamplat acum 2 saptamani. Cu o saptamana in urma, totusi, am pus labuta si pe un Abba-Gold, pe un Goran Bregovic si un Jethro Tull-Too old to rock n'roll, to yound to die!
Si ieri, ieri relatiile mele cu casetofonul au devenit ideale, in momentul in care am ascultat Waiting for the sun, The Doors; bineinteles ca ascultand Love Street si Hello I love you, m-a apucat o pofta de filmul lui Oliver Stone, si mi-am amintit de revelion, cand l-am vazut ultima data.
Acum ma duc, I have a date with Dead can dance, noua achizitie!

PS: am zis ca mai pun poze din Olanda, asa ca am gasit-o pe asta, din Hard Rock Cafe, cu bilete de la Woodstock :)

miercuri, 24 martie 2010

Tura unu






waaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa....!!!
eu inca nu am cuvinte. serios, am incercat, sa explic, sa povestesc, sa dau detalii siropoase, dar nimic. ultimele zile din Amsterdam au fost efectiv non-stop, si apoi concertul... 8->
asa ca plasez prima tura de poze si o filmare ce am gasit-o acum pe tube. restul e tacere. for now;)

sâmbătă, 20 martie 2010

Amsterdam vibe

Ma intreb de ce, dupa ce ma intorc dintr-o tara straina, una din top 5-ul meu, cum e Olanda, ma deprim ca traiesc in Romania. Da, stiu cat de multe sentimente contradictorii declansez aici in voi. Dar, asa simt! De exemplu, m-am dat jos din tren, in Amsterdam Centraal; eventually. Si m-a izbit: toata lumea diferita, un Babilon, un haos adorabil, si pe fundal un trubadur ce explica lumii de minunata Mrs. Robinson a lui Simon and Garfunkel.
Ca sa fim in rand cu lumea, niste turisti veritabili, oricat de calatori ne-ar placea defapt sa ne consideram, prima ora ne-am concentrat asupra departarii de la traseu. Si ca sa experimentam autentica "vreme olandeza", a inceput si ploaia. Ploaia, care, pe mine ma scotea din minti, dar pe ei ii lasa rece, si continuau acel adevarat raliu al bicicletelor.
Intr-un final, fericit, am ajuns si in centru, unde Dark Vader detinea piata, de pe o mica platforma. Deoarece in orar, dupa ce mancam era plasata o vizita la muzeul Van Gogh, am luat-o pe un alt bulevard, tot canalizat,tot plin de biciclete, si noi tot cu o cafea in mana. Si dupa ce ne-am pozat in fata unor 3 posibile muzee Van Gogh, am ajuns, cu picioarele parca straine de corp, sa si vizitam...
Pe drum inapoi, am pus capul afisului la planul de luni: Hard Rock Cafe Amstardam!!

Din ciclul "intamplari cu trenul", pot sa precizez si cum ne-am dat jos undeva prin Leiden, datorita unei ... dereglari?! deci, toti oameni din tren au aterizat in autobuzul 43 si 45, directia Den Haag. Si acolo... toate aerele mele de om care isi reneaga tara, au fost puternic izbite de aglomeratia din autobuz. Oameni ce miroseau a ploaie, adormiti, obositi, soferul care nu mai stia sa calculeze de 3 ori 4 euro, si apoi ne impingea sa "please make room for all this persons!!"... aveam senzatia ca sunt inapoi acasa, pe autobuzul de giroc, unde tanti' tita obisnuia sa manevreze traficul uman in fiecare dimineata, la ora 7:15, cu replica "inaintati domle' pe interval!!".

Asadar, uzi, amsterdamizati si obositi, am aterizat la un vin pe canapea, si imediat dupa in pat... in pat...

Letters from outside


Cred ca ne depaseste criza. Bani sa platesc conversatii telefonice nu am, creier de antreprenorial, de asemenea nu detin, asa ca singura solutie de comunicare pe care am gasit-o cu lumea de acasa, ar fi sa postez aici niste mici "letters from outside".
De asemenea, pentru ca cristina e aici, si vrea sa lase una-doua vorbe pline de accente la preteni, o las si pe ea la tasta :)
Si dupa, descriem Amsterdamul...

Ada says:

-giogio: uite ca te recunosc de anul trecut, de cand erai in delir ca a venit primavara! eu, cum se stie, plus a word from the dark and twisty land, nu sunt a big fan, dar abia astept sa cantam iarasi prin parcuri. Aici ploua, most of the time... Si nota de umor: eram ieri in trenul de Haga catre Amsterdam, si trebuia sa ne dam jos in Amsterdam Centraal. In fine, toate bune, pana ce cristina: "baaa, am vazut ca scrie Amsterdam Centraal!!" ada: "da? pai hai jos, atunci!"...
Concluzia: gara era cat se poate de aeroportul din Amsterdam, nicidecum Amsterdam Centraal. Dar au mai fost trenuri... Ma bucur ca e fain la teatru, abia astept sa te vad! :)

Xti says:

-giogio: ghici ce magazin am vazut ieri?:> suspaaans.... The Russian Shop! plin,plin cu matrioske! >:D< ps: sunt si pe aici reduceri :))

Ada says:

-Q: deci am vazut raiul semnat Q !!! magazine intregi de jocuri video, la modul patologic ... plus un star pe covorul rosu :>

Xti says:

-Q: si acum,ca sa ne detesti,am sa te anunt ca aproximativ toate straziile din Amsterdam miros a weed \m/

Ada says:

-andy: deci cand m-am dat jos din tren, in Amsterdam, ghici cine m-a asteptat in gara??? un tip, la chitara, pe care o tinea ca un cello, cantand Mrs. Robinson. Acum chiar imi e dor de tine :))

Xti says:

-andy:
bineinteles ca is seara aia cu femeia drac mi-a fost frica sa stau pe intuneric :-j anyway, chiloti cu Amsterdam sau chiloti tanga cu Amsterdam? :>

Ada says:

-dubyk: pentru inceput, sper ca ti-au aratat astia ce am scris!! eu sunt bine, fericita, inca lucida, si nu am probleme de comunicare, daca intelegi ce vreau sa spun. Asa ca sunt ada in wonderland, nici o pseudodrama :) PS: te rog, anunta si tu ca sunt bolnava, strutzi ma tot suna :|

Xti says:

-dubyk: sa stai linistita ca am sa iti relatez tot ce se intampla cu ada :) :>

Ada says:

-JJ: eram pe drum, absolut intamplator, prin cartierul rosu, si dau nas in nas cu un tip, iesind din una din cladirile cu felinare, cu o privire autentica de : iote asa se face ciocolata!!! :|

Xti says:

-JJ: sper ca imi simti lipsa /:) e liniste pe acolo ? :)) ah,si inca ceva ,in caz ca vrei sa sti,aici toti baietii sunt blonzi :) hate me :x

PS: dati din mana in mana, pana'n fund la andi! nu de alta, dar trebe sa investim in prietenie, comunicare, alea alea!!

joi, 18 martie 2010

Mult zgomot pentru nimic

Dupa 3 ore de condus, si inca 2 cafele, am ajuns in Budapesta. Unde, pe langa intelectul nostru care era subred, GPS-ul s-a blocat si el. A ajuns in stadiul in care locul unde se va desfasura momentul trist (aka despartirea de audi) era pur si simplu imposibil de localizat. just like that! Asa ca ne-am trezit pe un highway to hell, fara cale de intoarcere...

Normal ca pana la urma am ajuns in parcare; mult zgomot pentru nimic;)) Asa ca mi-am pus ochelarii de soare stil janis, ca eu asa stiu de la meteo, ca asta e ultimul soare sanatos pe care il prind pana ma intorc!! Si am pornit spre avion... unde are loc o a treia cafea, un expresso exagerat de mic, tare, SCUMP! ... and pana la avion nu au mai fost probleme majore; doar ca am aflat ca am metal la sutien:-??

Toate bune, am citit Paler, m-am asigurat ca nu sunt singura care priveste cu o nota de umor negru asa-zisa reputatie a noastra de "mancatori de lebede" de prin strainataturi...

Si in Olanda; aici a inceput: "excuse me, where can I find the tram 16?? Oh, yeah, thanks, but the information office... aha, yeah, i get it! No, i can't come, I have to wait for my friends... Really? So... ok, I see!!"

Si dupa Intercity via Den Haag, apoi tramu'16, plus ceva drum de tras valize dupa noi, am ajuns... pe Jutland, 50. Si acum ca tot nu imi mai simt limba de romanca in gura, ma duc sa mai fac conversatie :)

Si maine Amsterdam... part 1 !!

miercuri, 17 martie 2010

title-less

Aproape intotdeauna cand plec, defapt in ziua dinaintea plecarii, am senzatia ca tot ce am aici e mult mai frumos. Ca orasul meu e superb, divin, ca oamenii sunt fericiti + alte chestii bright and shiny.
Oricum, apus ca azi nu am mai vazut de ceva luni, si zi la fel de faina iar de mult nu am mai avut; prieteni care sunt toti intr-o stare de euforie generala, si eu care ma simt amorezata intr-o primavara ce arata si miroase a toamna!

Asadar, mai sunt vreo 5 ore pana plec; si cred ca fara alea 5 ore de somn, nici 5 cafele nu ma urnesc din pat ...

Asa ca vorbim; si aviz amatorilor: pe tot parcursul calatoriei, telefonul meu va ramane in permanenta inchis :)

marți, 16 martie 2010

one crappy love story


"Martha: George who is out somewhere there in the dark... George who is good to me, and whom I revile; who understands me, and whom I push off; who can make me laugh, and I choke it back on my throat; who can hold me, at night, so that it's warm, and whom I will bite so there's blood; who keeps learning the games we play as quickly as I can change the rules; who can make me happy and I do not wish to be happy, and yes I do wish to be happy. George and Martha: sad, sad, sad. "

Am citit pasajul de vreo 3 ori la rand, si inca nu ma satur. E atata incoerenta, dar coerenta, atat de mult romantism, dar atat de multa rigiditate, atat de amuzant si atat de trist. Defapt, doar inca una din "the crappy love stories".

Ah, da; e din Who's afraid of Virginia Woolf? , by Edward Albee :)

duminică, 14 martie 2010

paragraf (II)

[...] Un zambet mic ii aparu pe buze. Sufla fumul spre geam, si isi urmari putina parte perceputa de ochi din unghiul lor strategic, din buzele care se tuguiau pentru a creea o traiectorie potrivita fumului ce va sa fie.
-Sunt cantate perfect.
-Poftim? intreba nedumerit barbatul blond.
-La pian, perfect ritmic, adaouga Anette, speriata. Barbatul blond era langa ea. Brusc, si trioletele atacara partea de minor armonic, misteriosso.
-Ah, pianul. Frumoasa zi de iarna, nu?
-Parca te bantuie, spuse, evitand contactul vizual, in timp ce isi arpindea o alta tigara.
-Mereu fumezi asa mult?
-Azi. Ieri poate.
Era confuz. Din punctul sau de vedere, femeile atat de frumoase nu aveau voie sa fie posibile psihopate; totusi…
-Pot sa iti cumpar inca o cafea? Pentru alte cateva tigari, ii spuse zambind.
Si telefonul suna.
-Sunt totusi liber azi vreo 2 ore. Hai sa ne plimbam pe langa Sebastopol, pe Sena. Poti acum?
-Sunt pe Dephine, in boulangerie.
-Ei, si? Vino, azi nu aluneca nimeni de grabit ce e, promit.
Si inca cum se grabesc toti, dragule! ar fi vrut sa ii spuna si sa planga.
Cand ea inchise telefonul, barbatul blond era plecat.
Poate se grabea… [...]

another sunday morning

foarte faina noaptea trecuta, superbi eloize, me happy:)
si acum, din seria: "nu mai merge laptopu', imi trebe casete!!!"
-am gasit ceva casete vechi, printre care un Dead can dance, un Bregovic, si am constatat ca melodia asta e perfecta ca sa imi incheie saptamana oribila. Enjoy!

joi, 11 martie 2010

pre-plecare




Cu gandul la Olanda(da, iar!) m-am uitat prin vechi poze, de la ultimul trip; am decis ca imi plac astea trei, una de la M.Nordului, unde in mod sigur nu ajung si anul asta dat fiind vremea, cealalta de la pubu'havana, din Haga, unde in mod sigur ajung din nou:D and a 3a, Amsterdam, si o tipa care acum am constatat ca imi seamana a Debbie Harry.

luni, 8 martie 2010

agressive!!


Scriu fiind inca plasata in "the dark and twisty land", dar cred ca daca e sa scriu ceva despre oscarurile anului 2010 mai bine o fac right now, cu revelatii proaspete si (poate, repet POATE) putin agresive, dar autentice; ah, da, plus ca nu am dormit aproape deloc, pentru ca vezi doamne, daca e sa faci o judecata de judecata te uiti la toata mama ei de ceremonia lu' peste.
Asadar. Cred ca innebunesc daca mai vad un blog, un articol, o stire care imi perturbeaza zenul de la cafeaua de dimineata, despre cum The hurt locker a batut Avatar, despre miss Kathryn Bigeloow... etc.
Parerea mea? Eu inca nu pot sa realizez cum "batalia" s-a dat intre The hurt locker si Avatar, lasandu-l la o parte pe Tarantino. Pentru? Motive? Argumente?
Poate ca situatia a mai fost salvata de premiul lui Christoph Waltz, rol intr-adevar genial; si am ras cand am vazut ca e prezent doar un singur frate Coen:) dar atat. Nici nu a luat Horner premiu pentru muzikie...

Deci, cand imi inaugurez noua camera, am sa fac un movie night a la Tarantino, asa, de nevoie personala.
In rest, "god bless the americans and no one else!" -cheers?!-

joi, 4 martie 2010

deadline

sunt plecata pentru o vreme in the "dark and twisty land". stop. nu stiu cand ma intorc. stop. in cel mai rau caz, (stop), am sa scriu la intoarcerea din amsterdam, sau din amsterdam. stop. ma aflu in asteptare de vremuri bright and shiny, cu revelatii mai profunde decat "eminescu e enervant de indragostit". stop. am reinceput sa ascult sabbath. stop! ---love, ada---