Logic will take you from A to Z, but imagination will take you everywhere!

marți, 28 decembrie 2010

2010 muzikie

Nu imi place sa devin melancolica si trista la sfarsit de an; lucru care se intampla sau se va intampla probabil oricum, dar il evit. Si ca de obicei, il evit cu muzikie. Uite, in loc de chitanta anului 2010, cu ce am facut, ce am muncit, ce am gresit, ce am iubit si cat mai am de platit, fac declaratie fiecarei din cele 12 luni traite o melodie.

Iar voi, have a nice new year!
PS: ma intorc de la capatul lumii in pustietate duminica, la anu' ^^

Ianuarie

Billy Joel - Vienna
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Februarie
Anna Nalick - Breathe (2 AM)  
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse



Martie

The Cranberries - Dreams
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse



Aprilie
muse - resistance
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse



Mai
Claude Debussy - Arabesque #1
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Iunie
Simon and Garfunkel - Mrs. Robinson
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Iulie
Lenka - Trouble Is a Friend
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


August
grieg - PIANO CONCERTO IN A MINOR, OP.16 - I - ALLEGRO MOLTO MODERATO
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Septembrie
Mika - We Are Golden
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Octombrie
Led Zeppelin - Heartbreaker
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Noiembrie
Rachel Portman - Ashes to the wind
   
  Asculta  mai multe  audio   instrumentala


Decembrie
The Doors- Wintertime Love
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

marți, 21 decembrie 2010

Spirit/NeSpirit

Uite ceva interesant; in momentele de criza, intru intr-o stare de reverie continua, de-a dreptul ma calmez, iar ca bonus, imi mai acord si o supradoza de self-esteem. Cert e ca traim bine, eu si crizele.
Am avut totusi in seara asta, in asta seara de iarna, parte si de multe emotii. Si uite, asa ajung la concluzia ca zha Christmas poate fi trait si altfel decat in obezitate si ironii.

Tot pentru ca in general reactionez mai putin firesc cand ma aflu intr'ale emotiilor, Craciunul nu insist sa il petrec acasa. Asa ca ma trezesc... nu pe drum, dar nici in al meu pat. Anul asta insa, in spiritul proiectului "my ego is visiting the detox", raman acasa. Bun, nu de tot, in 25 seara am uschit'o la Partos, ca ce e Craciunul fara ger si fara prieteni?
Dar pana in 25, acolo-i baiu'...


Gama satirica dintr'ale Craciunului e larga, si putem incepe cu usurinta si de la... (pam-pa-ra-raaa: cliseu!!) colinde. De pilda, un exemplu clar cum ca ce-i colind e de multe ori si kitsch e road tripu' meu cu bunicu', eu inghetata dupa o noapte de despachetat, el fresh la ora 6 dimineata, ca doar ducem nepoata la gara.
Ca sa nu adorm, pe langa cana imensa ce inca era in mana mea si pe masina (copy-paste reclama la Jacobs...), trantesc inocent fraza: "nu ascultam si noi ceva?". Raspunsul il primesc in muzica, in momentul in care mini-mini-minicasetofonul pregateste scena pentru Fuego and co.
Intreb, stiindu'l pe bunicu' o persoana funk, ce e cu muzica... Ca sa aud ca, el s'a dus in centru, si a cerut la o taraba (dada, alea vieneze impopotonate) niste colinde, clasice, de la noi de pe ulita, iar 10 minute mai tarziu s'a trezit cu Fuego, O, ce veste minunata cantata parca de Leona Lewis fara voce prelucrata and co.

Dar asta e. Bem ceaiuri Winterzeit, ne auto-precizam cat de mult mai buni vom fi in 2011, si lasam batjocura (inteligenta, speram noi), pentru ... urmatorul sezon de "dansez pentru tine" !?

joi, 16 decembrie 2010

Be right back!

Incet-incet m'a ajuns si pe mine melancolia ante-Craciun.
In ciuda faptului ca Timisoara e hiper impodobita, centrul arata ca Turnul Eiffel by night, iar zapada persista, am sa plec, asa, o zi si'o noapte, sa ma adun putin inainte de 2011. Costat acum ca mai am o doza de traditionalism (rezolutii, etc), ce trebuie respectate de duminica incolo. Poate degeratul pe trenuri in stil regiotrans, umblatul noaptea 7 km pe drumuri carora li s-a promis fara succes reparerea (e ok, primarul are masina noua!), si cafeaua bauta cu trei pulovere ajuta la rationalizare. Sau nu?
Asa; deci I'll be right back ;)!

The Doors- Wintertime Love
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

duminică, 12 decembrie 2010

America'ca'caaa!

Nu stiu altii cum sunt, dar cand vine vorba de America, eu imi pastrez scepticismul. Avea dreptatea Paler, cand spunea ca istoria americanilor sta la baza albumelor de familie; rasfoiesti cateva pagini, ajungi la stra-stra-bunici si pac! am ajuns la primele colonii. Din meniul zilei al ideilor preconcepute, acum ca am scos din lista cu 'ce au bun americanii' istoria, putem adauga si lipsa de esenta, mania shopping'ului, lista infinta a comediilor romantice; in mare, ii consider un fel de 'mari creatori de clisee'.
Si totusi... asta seara m-a traznit melancolia, si m-a apucat si dorul de Kerouac; si asa am ajuns la o varianta a taramului lui 'the big american dream' care imi si place.


Am citit acum vreo doi ani prima carte a lui Kerouac, On the road. De atunci am inceput sa imi imaginez generatia beat, turul New York-Frisco-Mexic, autobuzele, praful de pe drum, tigarile numarate la zi...
Daca o scoatem putin pe Sarah Jessica Parker din peisaj, si pantofii cu tocuri kilometrice, putem vedea si un alt New York; de unde dimineata se trezeau buimaci acei dharma bums, constatau ca tipa bisexuala, in general blonda cu ochi caprui, specifica anilor '50, e frumoasa draga de ea, dar o lasam sa doarma, ne luam rucsacul verde-army murdar, si coboram din blocul cu terase cu draperii galben-maro.
Asa; ajunsi in strada, merg spre autobuz, de unde isi procura eternul sandwich cu ketchup si mustar de la un tip gras, cu o mustata inestetica pe nume Bob, sau Bert, sau Big Jim.
Pe autobuz isi trec in agenda cati bani mai au, ultimele revelatii, pe Susie de azi'noapte, si se gandesc sa treaca si pe la matusa Annie, pe langa Chicago, in Wyoming, sa stea 3'4 zile, sa primeasca alti bani, sa se mai rada eventual.
Astia ar fi generatia beat din mintea mea; Kerouac, Burroughs, Ginsberg...

Tot un gol in stomac ce-mi sunteste cat'colo aroganta de asa-zis "suflet european" e reprezentat si de Salinger, John Kennedy Toole and co. , unde drama razboiului trait de tineri din orasele mici de langa Mississippi e prezentata atat de simplu, iar Craciunul in Winsconsin nu poate insemna altceva decat ger si cartofi dulci. Bun, ma opresc, ca vorba lui Salinger "cum incepi sa spui, cum incepe sa ti se faca dor de toti!"
Nici nu intru la subiectul muzica, ca sa spun despre albumele  ca umplugged'ul lui Nirvana, sau Pearl a lui Janis, sau tot ce e semnat marca Jethro Tull, si de perioada in care o insulta la adresa Seattle'ul era un fel de losing your religion...

Toate ca toate, draga America'ca'caaa!... exista si momente in care Americam dream'ul lui Sam Mendes te poate ocoli; si momente in care pot si eu sa nu mai spun ca americanii's de vinaaa!!
So... greetings from Michigan, the great lake state! ^^
Sufjan Stevens - For The Widows In Paradise, For The Fatherless In Ypsilanti
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

luni, 29 noiembrie 2010

No!!...vember

No shade, no shine, no butterflies, no bees,
No fruits, no flowers, no leaves, no birds - November!


Suficient si cu inghetatul pe sec, nu? 
10:52 pm, astept zapada sa ma inspire! ^^

miercuri, 24 noiembrie 2010

Frunzofulgi

Timisoara a fost luata prin surprindere cand meteorologii au anuntat ca va incepe sa ninga... si va incepe in Banat. Cum s'ar spune, la noi incepe iarna; asta e, poate nu mai sunt atatia boemi ca pe vremuri, colindand Timisorile cautand sa isi mai acopere inima cu ceva. Asa ca ne'am pricopsit cu iarna, poate prea punctuala anul asta.

Uite, poate cum exista cele trei simfonii de legatura la Mozart, asa au fost ultimele trei zile la mine. Am alergat intai intr'o geaca prea subtire, apoi intr'un pulover prea gros, varsand cafea pe "itarziata tinuta adecvata". Am schimbat vreo doua umbrele, uitandu'le ba in autobuz, ba la scoala, ba la prieteni, osciland intre alura de Marry Poppins prin mediul urban hiperpopulat (pe asa o vreme!?!) cu oameni si umbrele sau umbrele si oameni, si patul de acasa.
Ma gandeam acum la primavara trecuta, cand ploile erau calde, si eram desculta pe strada. Acum e doar frig si graba. Si pentru ca alunecam, oricum intarziem.
Ei, asta e, o fi ea legatura d'aia, mai grea de bagat la tartacuta, mai subtila, care bantuie pana ma face sa constientizez ca e gata vremea de toamna, gata cu nostalgia, si ca e momentul ca intelectul sa'mi revina la locul de bastina, iar ca iarna sa topeasca si acel 'pseudo' al dramelor mele, doar'doar ma mai trezesc din visare...


Acum as mai trage putin toata postarea intr'o taraganre melancolishe, cum ca nu mi'am trait toata toamna cum trebuia, ca nu am baut atatea ceaiuri precum vroiam, ca nu am citit suficient Stanescu... sau? Sau pot sa ma gandesc ca in loc de 'miroase a melancolie' putem preciza ca 'miroase a zapada'! Si am asa un feeling cum ca maine dimineata ninge, asa, subtil ca legatura mea, dar suficient cat sa beau ultimul ceai din NOIembrie, afara; asa, cat sa constat ce noi a mai ramas in toamna asta.

Totusi, daca inca nu sunt pregatita sa imi dau pseudo'ul pentru realism intens?
Si what in the world can make a brown-eyed girl turn blue?
Gata, hai ca ma duc sa'mi savurez frunzofulgii ^^

miercuri, 10 noiembrie 2010

Preludiu

--postare (a) scrisa (da, cu gingasa'mi manuta) intr'o duminica, acum aprox doua-trei saptamani--

"Cred ca toamna e unul dintre cele mai frumoase lucruri posibile; nu atat romantice, cat boeme. Dintre toate cele patru, toamna iti solicita cel mai tare intelectul. Paradoxal, mie octombrie'ul imi mareste dinamica.
Nu mi'a permis atmosfera de acasa sa lucrez (doar vorbeam de dinamism, iar la mine acasa in weekend atinge apogeul), asa ca am ajuns iarasi in cladirea rece.
Iar acum, in pauza dintre Bach si Beethoven, ma trezesc singura in parcul de obicei hiperpopulat cu (almost)muzicieni si tigari, (almost)actori si tigari.


Totusi, azi nu ma mai sperie ideea de solitudine, iar cladirea rece, acum cand e goala, pare mult mai... calda!"


 --postare (b) scrisa in prezentul trecator, cu o bomboana verde calorizata ce'mi coloreaza limba'n verde--

Problema ar fi ca de obicei, standardele; ca ii judecam pe altii dupa ale noastre; asa si cu saracu' Octombrie. In viziunea mea, prin mijlocul lui Octombrie ar trebui sa explodeze luna de pe cer si sa sara frunze peste tot, sa aiba vinul fiert musai scortisoara si sa nu'mi fie nici cald nici frig.
Probabil nici nu l-am iertat pentru fularele alea purtate prematur...
Noiembrie, in schimb, are drepturi depline. Ne intelegem si ne permitem sa zacem linistiti vazandu'ne de pseudodramele (lui), si capriciile (mele).
Iar acum, la modul cel mai serios, mi-ar place sa plec undeva departe cateva zile...


Erik Satie - Gnossienne No. 1
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

marți, 9 noiembrie 2010

Leapsa.

Adevarul e ca daca as sta sa scriu despre cum Timisoara e plouata, cum nu imi place cafeaua pe care o am in casa, sau despre cum nu am bani de vopsea, as fi penibila, iar nu intr'un '"Don Quijote way"; asa ca, thanks S, and here I go...

1. Esti intr-o situatie in care drepturile individului nu exista. Trebuie sa alegi intre Umilinta si Bataie. Tu ce alegi si de ce?
Uh... peace?

2. 3+4=5 este posibil?
Okey, poate fac eu muzica si habar nu am dar... seriously?! -nu-

3. Daca cineva iti pune pe masa 1 milion de euro si iti spune sa omori pe cel mai bun prieten/a, ai face-o?
Nu. Dar e valabil la oricine, nu doar la cel mai buna prieten/a...

4. Spui intotdeauna adevarul?
No. Everybody's a liar. Dar incerc sa ma tin departe de a minti in legatura cu lucruri importante (numarul de cafele baute nu se puneeee!!!)

5. Esti la un pas sa iti realizezi cel mai mare vis al tau. Pentru a reusi trebuie sa faci un compromis pe care in mod normal nu l-ai face. De retinut e ca daca nu faci acel compromis s-a zis cu visul tau pentru totdeauna.
Pai toata treaba cu 'compromisul' e foarte vaga. Depinde de compromis.

6. Ai inselat, furat vreodata?
No comment.

7. Ce parere ai despre zicala: Creeaza-i unui om DORINTA si se va "..." pe ele principii, vise, etc?
Well, been there done that, dar eu mi'am mai revenit; la modul general nu ma pronunt, ca sunt oricum prea negativista. :">

8. Ti s-a facut vreodata o observatie negativa in pat? Daca da care a fost aceasta.
Hehe, kind of, "why don't you wear a uniform?" :))?  

9. Esti in situatia de a decide o situatie fara iesire. Trebuie sa ordoni moartea a unui milion de oameni pentru a salva alti 5 miliarde. Daca nu-i sacrifici pe cei 1 milion vor muri toti. Care e decizia ta?
Well, no offence, but that's just stupid ;))

10. Ce aplicatie/ formula matematica ne poate da raspunsul =123456789?
Ceva ce inainte de capacitate as fi stiut probabil!

11. Pentru ce suma ti'ai inchiria timp de o saptamana partenera/ul?
???

12. Daca nu ai avea ce manca, ai da in cap cuiva?
Noup. eventual pentru cafea...

13. Cand ai facut ultima oara sex si cu cine?
Mda, my poor 'just my imagination' definetly can't handle this :))

14.  Iti prinzi partenerul in pat cu o alta persoana, in timp ce fac sex. Cum ai reactiona? 
Nu ar mai fi 'partenerul' meu :))


 15. Daca ai fi Dumnezeu pentru o zi care ar fi primele 7 lucruri pe care le'ai face?Bring peace to the world.
Bring peace to the world.
Bring peace to the world.
Bring peace to the world.
Bring peace to the world.
Bring peace to the world.
Bring peace to the world.
 ^_^   ... pam pam!

16. Dai bani la cersetori?
Poate?! Uneori...

17. Maine e sfarsitul lumii. Ai 24 de ore la dispozitie. Ce ai face in aceste 24 de ore?
Uh, as incerca sa aflu adresa lui Morrison, de pe unde o fi? :D

18. Esti intr- celula de 2/2 cu inca un partener de 10 ani. In tot acest timp ai fost pus/a la cele mai groaznice chinuri posibile. Intr-o zi ti se ofera posibilitatea de a scapa de toate acestea. Trebuie doar sa ii oferi cele mai groaznice chinuri colegului de celula timp de 2 ani. Ce alegi? Sa te chinuie in continuare sau sa il chinui tu pe colegul de celula?
Well, lucky me, dar inchizitia a trecut demult ;)

19. Intr-o zi te suna cineva si iti spune ca stie cel mai groaznic secret al tau. Daca nu-i dai ce si cat vrea va spune tuturor. Daca s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai cladit, ai pierde totul. Ce vei face in continuare?
Nu am secrete ATAT de groaznice si de importante ;))




20. O parere personala obiectiva despre autorul care ti-a trimis leapsa. Minim 50 caractere.
Nu cred ca pot sa ma pronunt asa de bine, si obiectiv in mod sigur nu; dar stiu ca imi place cum scrie, ca are simtul umorului (sau asa cred eu!), ca are 'a thing' pentru brunete (da, parul meu e inca roscat :">); gusturile muzicale, simtul estetic si ca stie sa gateasca (sau asa pretinde!)

Okey, back to reality; dar chiar m'ar interesa ce ar spune Gio si Zeenat!

duminică, 7 noiembrie 2010

Weekend de noiembrie (I)

Ne intorceam in acel loc, de fiecare data mai arzatori, cu si mai mult dor si cu o si mai mare dorinta de a invata sa iubim. Ne intorceam, lasandu'l la o parte pe batranul timp ce zboara. 

Am fost la Partios in weekend; de la festival nu am mai fost toti, de cand nucul era verde si ne picau musculite'n cafea; totusi, nu putea trece toamna fara.
Totul era normal, vreme de toamna, pana de tigari (cotidianul dat fiind criza!), iar drumul putea la fel de bine sa faca santuri la cat l'am batut. Asta pana la Jebel... unde, gratie CFR'ului (sau regiotransului??) ne'am petrecut doua ore... pe peron! "Dragilor, nu e tren spre Banloc decat de la 5!" -ne spuse nu tocmai bland casiera din gara, in mijlocul gustarii de la ora 3...
Ne'am pozat in fata pancardei ruginite si albastrite cu Jebel, ne'am urnit si re-urnit de'a lungul a cativa metri de cale ferata, pana ce previzibilul muzical din nou ne'a indemnat sa punem de'o cantare. Ca spectatori la tamburina si chitara? Un caine (eu zic urat, dar a nu se intelege lipsa totala de empatie!) si vreo doi indivizi absenti.
Pana la urma, trenul (conserva), ajunge in gara, iar scartaind ajungem si noi in Partos aproape pe intuneric...
-to be continued-







PS: va las si acest link, poate aterizati cu un vot!
PS2: eu acum citesc Viata pe un peron, de Paler (ironie, nu?)

vineri, 5 noiembrie 2010

Enteroviroza! -asta m'a tinut in pat ultimele doua zile; m'am indopat cu ceai de-menta si cu doua sezoane din friends. Si uite asa expira 'the arty me'. Bun, am cantare pe la 5; ma duc sa salvez ce se mai poate salva :)

joi, 28 octombrie 2010

Timp cat de'o cafea

Te iubesc pana'i toamna, te ador cat o frunza, am timp sa scriu pe blog cat o cafea.
Ma intreb ce se intampla cand tacerea e mai puternica decat muzica.

                     
   


Sunt in cladirea rece (propriu, figurat) de la ora 10. Se lucreaza in tot orasul, strazile sunt blocate, asa ca am si intarziat la repetitii. Am alergat astfel cu paltonul descheiat, cu fata inghetata de la toamna de'a lungul coridorului cu piane; un Czerny din 12, Chopin din usa din colt, probabil un contemporan din sala 8... (cam muzicalo-previzibil); nu ma deranjeaza, mereu mi'a placut 'zumzetul' sau vibe'ul cladirii reci.


Daca e sa ma uit putin inapoi, cea mai mare parte a timpului am trait in muzica. De acolo vine si fantezia cu un monsieur violonist sau cu concerte la Royal Albert Hall... Oricum, chiar daca nu mi'am luat o cafea lunga, ci un amarat de cappuccino, tot nu reusesc sa fiu concisa.
Cu cat ating grade mai inalte de profunzime in ale muzicii, in ale discutiilor, in reactiile impulsive sau decisive de zi cu zi, ma feresc tot mai mult de liniste. Imi e frica de tacere, pentru ca uneori e mai puternica decat muzica. Uneori chiar si decat emotia; doar pe masura ce inaintezi in emotie te apropii si de sfarsitul ei, cum spune Paler.

Se aude la propriu muzica de peste tot, si tot nu stiu daca si ea are un sfarsit. Cam asta e problema cladirii reci... ce se intampla cand tacerea e mai puternica decat muzica.

duminică, 17 octombrie 2010

Nu pun titlu, pentru ca nu imi vin in cap decat cuvinte mari gen 'viitor', 'idealism', 'credinta', 'libertate', 'iubire', iar starea mea actuala de petrecut weekend la Sasca- vorbit- simtit- cantat- iubit + gulas si vin... pur si simplu nu face fata.
Ating iarasi punctul in care iau decizii, dezvolt idei ce bantuie linistea de zi cu zi (???) si ma 'revelez' alaturi de oamenii mei preferati (plus cei multi noi!), pianul ce era sa fie uitat in creier de munte si cafeaua la ibric.
Deci propun sa incep saptamana in lucru acasa, sortand filmari si poze (pe care le postez si aici cand binevoiesc sa le clarific!).
Iar cu viitorul, idealismul, credinta, libertatea, iubirea, le lasam sa se interpuna si maine in linistea cotidiana si asa supraevaluata :) -cu alte cuvinte am sa si (de)scriu- !!

PS: mor de somn acum, dar abia astept sa (va) navighez pe bloage maine la cafeaua clasica de oras, la aparat ^^

marți, 12 octombrie 2010

Help/Sondaj/Parere!?

Ma chinui de trei zile sa aleg o mazurka de Chopin; in total ele sunt 58, dar cu mult ceai nemtesc, semne de intrebare, am reusit pana la urma sa aleg macar 'finalistele'. Si am acum trei, si imi plac toate. Deci va intreb pe voi; care, care, care??

 
chopin - MAZURKA No.1, IN F SHARP MINOR, OP.6
  Asculta  mai multe  audio   diverse

 
F.Chopin - 17 Mazurka Op 24 No 4 in b Flat minor
  Asculta  mai multe  audio   clasica

 
- 38 Mazurka Op 59 No 3 in f Sharp minor
  Asculta  mai multe  audio   clasica

 ...thanks!?

luni, 11 octombrie 2010

Moonshadow

5-day forecast'ul de pe desktop anunta noapte cu luna de cateva ore... I'm bein' followed by a moonshadow!
Imi vine sa ma lovesc de oamenii de pe strada cand simt ca nu mai am un loc in lume. Pe de alta parte, cand nici nu vreau sa am loc, ma gandesc cum as fi in rolul unui personaj dintr-un serial american, care se afla in between; stiti voi, sunt morti, dar inca isi duc veacul si pauza de cafea printre cei vi.

Toamna asta e indecenta, si imi rade ultimele cioturi de ratiune. Asa ca plutesc, in pauzele de la studiu, in maldarul de frunze batute de vant, intr'o continua confuzie ce penetreaza logica.
Si stiti de ce imi e cel mai dor? De un umor de calitate. Si de cineva care sa stie cat de dulce imi place sa imi beau cafeaua si care sa spuna ca 'If you jump off a bridge I'll be there saving your retarded ass!'
I'm bein' followed by a moonshadow, si imi e dor sa rad!
Voua va place toamna innorata sau cu soare...?

 
Cat Stevens - ''Moonshadow''
  Asculta  mai multe  audio   diverse

miercuri, 29 septembrie 2010

Life as an illusion

   

Sometimes I can't help the feeling that I'm
  Living a life of illusion


Asta m'a preocupat intens in ultima vreme.
Am tot auzit pareri declarative de la 'eh, artisti, ei nu au probleme' sau 'e doar placere ce faceti voi, de ce va plangeti' pana la 'artisti... ce sunt aia artisti?'


Nu am apreciat niciodata indivizi ce tind sa se autodeclare 'artisti'. Ma numesc Ion si sunt artist. --helloooo, Ion-- stiti voi; detox. Sufera de arta cronica, sau care e problema? 'Scapati'ma, doctore, am auzit ca artistii se deprima! Apai mie nu'mi permite jobu' sa intru'n depresie'!!
Serios, e aberant, nu?
Revenind. Daca ar fi sa ne luam dupa 'ce arta se mai poarta', am fi cam jumatate artisti. Vreti arta? Vopsiti-va deci parul, unghii cu sclipirici si mai ales, declarati-va! (vezi mai sus, partea cu Ion cel artist)

Bun, hai ca nu critic. Constat. -zilele astea, incerc de asemenea sa vad cum ma inteleg cu obiectivitatea!-
Acum in articol nu vreau sa enumar artisti ne-artisti sau ne-prea-artisti plus sclipirici, care nu sunt in nici un caz iluziile de azi. Cea de azi... se refera la oamenii care au ca 'job' ceea ce e declarat consacrat si etichetat ca arta; hai ca le stim toti: muzica, teatru, creative writing-ul, dans and co.
Repet, nu ma declar pe mine nimic, post'ul asta e unul din putinele care nu este despre ego-ul meu, totusi (^^) 

Why can't we let it be
      And see through the hole in this wall of confusion
    I just can't help the feeling 
    I'm living a life of illusion

Iluzia e ceea ce se vede. Ce lasam noi sa se vada, poate. Rezultatul, fericirea, haotismul si hainele colorate. Iar iluzia mea despre propria viata se trage de la confuzia pe care tind sa o fac intre ce se vede si ce exista. Sunt de acord, de obicei nu lasam sa se vada si munca, si frustrarea si laturile 'umane' ale iluziei. 
Sa fim seriosi, daca presupusa arta ar fi atat de roz precum o descrieti, de ce nu suntem multi, dar multi de tot? 
... 
Pentru ca nu ni se spune despre standarde. Standarde - cea mai mare problema. Esti aproape de varf, si ridici standardul cu 3 nivele, ca doar tu nu te multumesti niciodata cu ce ai. Iar daca intr'adevar dai de fiecare daca parti din tine, toata povestea cu 'ea'i artista, n'are trecut' ... expira, nu?

Nu mi'as da viata pe nimic altceva acum. Nu din supraestimare, serios. Doar ca de la arta e mai greu sa ne dam demisia. Cu toate ca Ion a fost vazut recent lucrand la fabrica de peste!

duminică, 12 septembrie 2010

The end's not near, it's here

Gata cu vara, cu vacanta. Nu ma intelegeti gresit, sunt mare fan de toamna, si nici nu am deranjeaza sa ma intorc inapoi la lucru intensiv. Doar ca e o dupamiaza intr'un an, in fiecare an, cand melancolia isi face aparitia. Si atunci facem un bilant al verii, si ascultam The Pogues; ah,da, si ne benoclam bine la frunze, cat inca sunt in zona.

Deci, bilant.
Vara a inceput cu Partos Art Festival; deci mi-am inceput vacanta in 'zha work'. ^_^ (poze am tot postat eu)
Dupa care... am ajuns la Petrila:

                                     Dudu (zha piano master), me myself and I, 
                                               si dragii de Andy si Ana

Toata nebunia urmata de Garana...


August s'a derulat putin cam repede, cu studiu si Salzburg (de unde inca nu am poze, da)
Oficial, neoficial, vara asta a fost nebuna. Si dragilor, pentru ca melancolia sa fie contagioasa, va las cu The Pogues ^_^



Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 10 septembrie 2010

People are strange (I)

Stiti, cred ca cele mai bune sunt inceputurile; chiar si cele banale, aparent irelevante. Ok, nu ma refer ca noua mea viata va incepe chiar acum, cand de doua zile sunt la mana eurespalului si parasinusului, dat fiind faptul ca am racit; cauzele? excesul de zel si de fum de tigara.


Sa revin totusi la inceputuri. Eu mereu le'am asociat cu schimbarea; nu precizez daca in bine sau in rau (de altfel, mi'am dat seama ca binele si raul nu le personalizam, deci nu sunt in postura de a decide eu ce si cum), pentru ca ma refer la schimbare in general. De mult spuneam eu ca "stiti, eu nu cred ca oamenii se schimba!" Mai degraba, cred ca schimbarea e un fel de 'intoarcere la origini', in care pur si simplu devenim o varianta mai buna (sau mai rea) a noastra.
'I found a reason to change who I used to be. A reason to start over new. And the reason is you.'
-cam juicy, nu?-
Cam atat ma duce pe mine intelectul meu virusat momentan. Sa constat ca people are strange. Postare care are semnul de to be continued.
Deci, voi credeti ca oamenii se schimba?

luni, 30 august 2010

Luni de premii

Nu de fiere, de premii, sau cu premii. Precizare: atunci cand critic(am) viata online, a se exclude 'the sweet things' -la propriu acum-, ca premiul, sau premiile (ca sunt 3) de azi. Asadar, thanks S! :)
So, ca opus al acelui 10 things I hate about you, regula e sa scri 10 lucruri ce iti plac. Here I go:


1. Cafeaua; pentru ca (inca) insist sa raman in viata si pentru ca asa incepe ziua
2. Timisoara
3. Prietenii mei (da, toti!)
4. Sa compun; singura, cu Andi, in major sau minor (in special armonic...)
5. TNT-ul (Teatrul National Timisoara) -prea evident spiritul de timisorean, nu?- :">
6. Scartz (loc lejer) cu hamace, teatru, vin fiert, cafea sau limonada, remi and co.
7. Calatoriile - all around the world daca se poate
8. Filmele de Tarantino, Coen brothers, Milos Forman, Woody Allen, Emir Kusturica, etc
9. Ideea ca intr-o zi voi face muzica pentru filme independente europene low budget (gen Arizona dream) cu debut la Royal Albert Hall
10. Passion and being inlove
                                                                 

                                                 
Thanks again, S :) Ah, si sper sa ajunga mai departe, la gio, JJ (cand te mai intorci la bluza luata invers), lui Liz, Lidia ... si altii, ca sunteti multi si faini!

duminică, 29 august 2010

On that first day of autumn

Cum am mai spus si inainte, de toamna sunt fascinata de mult; de asemenea, am mai spus si ca toamna (mi) se intampla lucruri frumoase. Fara vreo dorinta ascunsa de a plagia, ma gandesc ca asa cum Lorelai Gilmore avea o 'premonitie a primei zapezi', eu imi declar o a mea prima zi de toamna. Care, anul asta, a fost ieri. (28 August!)

Anotimpurile le deslusesc datorita pomului imens din fata ferestrei mele; datorita lui, in general nici nu vad altceva decat frunze; si iarna crengi. Vara asta m'a innebunit, s-au intamplat poate pentru prima data prea multe, nu mai am nici inspiratie si nici nu m-am bronzat. De asta e nevoie acum de toamna; prea eram siguri de tot, e momentul sa ne mai bata vantul putin ideile preconcepute!

                                                          Prin plan: melancolie

Cat despre prima zi de toamna... am iesit din casa inca in tinuta de vara, sceptica cum sunt, si m-am trezit pe strada, 'vanata de vant' din toate partile. Fara sa stiu, am facut ultima plimbare prin Timisoara, intr-o seara de vara; plimbare placuta, pana a lovit melancolia. Toate se terminau, sau incepeau, lumea din jur se misca intr-un ritm alert si progresiv, pe cand eu, paradoxal, vroiam doar sa stau pe loc. Sa ma mai uit putin la timisoreni, unii nervosi, unii prea calmi, altii bronzati. Si la mine, inainte sa intru iarasi ritm'ul general; sa vad ce s'a mai schimbat si cate au mai trecut pe langa mine fara sa imi dau seama.
Ei, si cu asta inchei. Dau in coma nostalgica prematura, si nu vrem asta. Cum a ramas cu vara? Unele veri iti fura mai mult decat inspiratie, si iti iau din identitate; asta e planul pe toamna, sa ma regasesc. Totusi, daca toamna se intampla lucruri frumoase, vara se intampla tot felul de lucruri si atat. Chiar daca unele cu o intarziere de patru ani.

'Toamna este un andante melancolic si gratios care pregateste admirabilul adagio al iernii' (George Sand)

Si ca 'intretinatoare' de melancolie, recomand cele Doua beri goale:

Asculta mai multe audio Muzica
si pe d'soara Krystle Warren, pe care o gasiti aici

Cu alte cuvinte, sa aveti toti un inceput de toamna perfect! 

marți, 24 august 2010

Those lazy hazy crazy days of summer

Vara e supraevaluata, nu?
Personal, imi stoarce intelectul, nu mai fac fata la nimic ce depaseste tangibilul, cotidianul. De cand m-am intors ma topesc incet incet, si simt cum... defapt, sincera sa fiu, nici nu stiu ce mai simt si daca mai simt.
Totusi, in starea asta generala de incoerenta atroce, imi permit sa fiu putin 'rea?' si sa spun ca, eu cred ca la americani vara e mai placuta ca aici. Cum spune si melodia. Totusi, voi cum rezistati ???

 
Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 20 august 2010

Leapsa culturala!

Abia am ajuns acasa, iar la intoarcerea in lumea virtuala am dat de leapsa culturala, de la space dust (S-care pana recent ma plasa tot prin Osterreich); so here we go: 

1. Care este ultima carte pe care ai citit-o?
-pe langa alte si alte franturi, ultima carte citita 'da capo al fine' a fost Biblia de Neon, de John Kennedy Toole. Iar acum, daca tot ma aflu pe taram american, ma delectez cu Salinger...

2. Daca ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi si de ce?
-probabil ca draga de Scarlett O'Hara, din Pe aripile vantului si Scarlett, pentru ca ma fascina de pe la 7 ani, sau unul din personajele lui Kerouac, sa fiu vesnic 'on the road'!

3. Care este cel mai frumos film pe care l-ai vazut pana acum?
-un top five se pune? Acolo cred ca ar fi: In the name of the father, The Doors, Atonement, Hair, Amadeus (etc)

4. Daca te-ai putea intalni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?
-cu riscul sa fiu extrem de previzibila... spun Virginia Woolf (Valurile, Mrs Dalloway, Orlando)

5. Care este melodia ta preferata, cea pe care o asculti fara sa te poti satura de ea?
-astazi a fost Mr Brightside-The Killers, ieri In my death car-Goran Bregovic si maine probabil Ring of fire-Johnny Cash, ca imi era dor ;))

6. Unde ai locui un an, departe de casa?
-in the city of Amsterdam, where you can find a lot of fun!

7. Cand citesti, pentru a marca locul unde ai ramas, folosesti semn de carte, sau indoi pagina? Si ce fel de semn de carte?
-pai unele carti au deja semn; iar daca nu, am unul portocaliu cu Humanitas, sau unul cu Chat Noir.

8. Ai primit in ultima vreme carti cadou? Si daca da, de care?
-chiar Biblia de Neon, de care spuneam mai sus, a fost un cadou recent ^_^

9. Iti place sa recitesti anumite carti?
-eventual pasaje din Cercul poetilor disparuti, sau ceva din Martin Page, dar doar ca reteta la nostalgie ;))

10. Care crezi ca este cartea care ar trebui impusa tuturor  ca " lectura obligatorie"?
-nu imi prea place cuvantul obligatoriu... dar, pentru romani, cred ca e 'musai!' sa puna manuta peste o Istorie a romanilor, de cine or vrea ei.

11. Care e locul preferat pentru lectura?
 -in pat, in mijlocul unui maldar de perne, patura moale, ceai de scortisoara...

12. Care sunt motivele care te determina sa alegi o carte pe care sa o citesti?
-de la diverse recomandari, recenzii, pana la coperta-titlu-autor.

Gata leapsa! O dati voi mai departe, pe unde mai ajunge, iar eu ma intorc, ca raman datoare cu detalii despre Osterreich and co.
PS: so good to be back ^_^

vineri, 13 august 2010

Gone baby gone!

Vara asta e oficial nebuna, iar eu in vreo... 3 minute plec, din nou. Asa ca, daca reusesc sa dau de un internet, ne vorbim din Salzburg. Si daca nu, cand ma intorc, in timicrossroads.
Va spun (copy-paste la ce am spus inainte sa plec la Garana) sa savurati ultimele zile de vara cum puteti voi mai bine! Cat despre toamna, vine imediat; mie imi miroase deja a melancolie!



Love, Ada ^_^

vineri, 6 august 2010

Valentina Igoshina

De mult vroiam sa dau sfoara'n tara despre Valentina Igoshina, iar azi, dat fiind entuziasmul cauzat de 6 Octombrie(-detalii mai jos-), constat ca e momentul ideal. :)
Daca bine imi amintesc am descoperit-o prin toamna trecuta, cand cautam o interpretare care sa ma inspire a  Grande Valse Brilliante, Chopin; si asa am dat de rusoaica despre al carei dvd -The mistery of Chopin- Los Angeles Times spune ca "After that, you will never be able to hear the music of Chopin in the same way".
So, sper sa va placa!
ah, da! 6 Octombrie= Valentina Igoshina plays Chopin in Salzburg, si musai trebe sa ajung! ^_^


miercuri, 28 iulie 2010

Garana? Garana sa fie!!

La Garana merg de cand ma stiu. Acum multe editii stateam in vreo 3 saci de dormit, plangandu-ma ca nu inteleg jazz-ul, ca imi e frig si foame, firesc pentru cei 3 ani, cat aveam. -asta fiind probabil pe la a 3a editie. 333!
Intre timp, jazz-ul a ramas, eu m-am facut fata mare, cu scopul sa devin un muzician la fel de mare; si am continuat sa merg la Garana, unde am facut cunostiinta cu Jan Garbarek, Scott Henderson, Viktoria Tolstoy, Dominique di Piazza, Mike Stern, Dixi Krauser, Teodora Enache, Stanley Jordan, alaturi de multi altii.
Cam asta e istoricul meu, alaturi de cel al festului.
 


Si gata cu melancolia de vara, revenim la 2010.
2+2=4. Patru zile anul asta; 2-soare + 2-ploaie; Plictisita oricum de vara ce ma topea in urbe, mi-am scos de la naftalina bocancii si m-am trezit in Garana. Joi-zi pasnica, gulas, sangria si Timisorenii de la Funky Growl. Vineri? eheee, dupa ce am inotat macar in una din cele Trei Ape, am aterizat in seara exclusiva a lui Bela Fleck, Zakir Hussain & Edgar Meyer; si dupa 3 ore de muzica, drumul spre cabana a fost facut in liniste, iar noi intr-adevar ramasi fara cuvinte. Exclusiv au ba?

Ziua de sambata a adus cu ea olandezi, polonezi, unguri, austrieci si ploaie. Ajungand jos deja prea uda pentru a mai face orice sa ma usuc sau sa ma incalzesc, am decis sa ma plasez cu un vin fiert in mana in fata; ma gandeam ca daca ploaia imi vede incapatanarea, ne iarta. 4 formatii? Multe ore de ploaie...
De rezistat pana la final nu am putut, dar am reusit sa asist la polonezii si olandezii ce au cantat la pianul din Poiana Lupului in toate felurile, de jos, din picioare, la clape, la coarde, cu ochii inchisi-deschisi ...

Duminica, pana sa pornim din nou la festival, a fost intr-adevar o zi de odihna. Remi, chitari, somn, cafea si lene. Abia ne-am urnit din casa spre seara, cu ploaia ce devenise omniprezenta. Si aici ma opresc. Pe langa Patricia Barber, Bega Blues Band si Trygve Seim & Frode Haltli, duminica au cantat Dan Berglund's Tonbruket. Inca de la prima piesa, eram in blocaj-extaz-nu-mai-am-cuvinte-az. Pe langa faptul ca eram picata'n bot de entuziasm in fata pianistului, oamenii SUNAU! Mai jazz, mai rock, mai fusion, dar mi-am luat vinul si m-am postat fix in fata scenei. Ce stim despre Martin Hederos -the pianist-? Ca si-a inceput cariera muzicala in anii '90, ca a pus bazele trupei Tsool, alaturi de care a cantat in deschiderea unor trupe ca Rolling Stones, U2, Oasis sau Robert Plant.
Cu Stones sau fara, Tonbruket-ul (Fabrica de sunete) ne-a fabricat si livrat pe tava, cu gulas si vin, o prestatie ce nici noi, nici Garana nu a mai vazut demult.


These four distinctly charismatic musicians appeal by putting the emphasis on their acoustic side.


Intr-adevar, am avut nevoie de doua zile de odihna sa ma refac dupa Garana-cantonament de anul asta, dar merita, nu? ^_^
Si ca sa ii vedeti/ascultati pe Dan Berglund's Tonbruket-tzi, ii aveti aici:
http://www.tonbruket.com/videosound.html
PS: astept si alte opinii ale celor ce frecventeaza Garana! : )

marți, 27 iulie 2010

Pre-postare-Garana

Hello, hello! ^_^ Abia am ajuns din Garana; daaaar, randuri intregi despre cat mi-a placut, plus una doua clipuri, poze and co. pun abia mai tarziu, cand intelectul imi revine la locul de bastina. Pana atunci, am gasit stirea asta de la Petrila, despre care spuneam in postari anterioare... Enjoy!

joi, 22 iulie 2010

Here we go again!

Fratilor, ma urc in masina in aproape 10 minute, via Garana! Ne vedem la jazz si cand ma'ntorc!! Pana atunci, sa aveti zile faine faine, plus tot ce va (mai) doriti de la vara !!!
         
          Love, Ada  ^_^

duminică, 18 iulie 2010

Windy

Ma topesc odata cu intelectul in camera ba tapetata, ba vopsita, ba ciobita. De mult nu am mai avut camera doar pentru mine, sau de mult nu am mai ajuns pe acasa.


Afara a inceput sa bata vantul; turbat, confuz; nici el nu stie ce vrea, sau incotro. Asa e vantul de vara. Nu se poate abtine, cu toate ca stie ca nu ii e locul. Vara nu ne dorim vant, absurditate; ne dorim zile toride, campari si bronz. Sau asa se spune...

Ce vreau eu de la vara? Sa nu mai fie vara! Mie imi place vantul nebun, chiar daca nu ma lasa nici sa imi aprind o tigara cum trebuie. Vantul iti aminteste ca pierdutul vremii pe acasa e supraevaluat; sau era valabil pe la 12 ani... Iti aminteste ca e vremea sa pleci, sa vezi altceva si sa cauti sa traiesti altceva.
Pe de alta parte, zilele toride ma resemneaza, si ma obliga sa ma conformez cu ideea ca nu mai am ce sa schimb.

Dar in noaptea asta, ma duc pana afara. Vantul e aici, si pe mine ma asteapta si ger si zile toride la Garana. Asa ca ma duc la o cafea cu el, sa imi explice ce si cum, doar'doar intelectul imi devine iarasi solid iar nu solubil... Pentru ca imaginea generala mi'o imaginez ca fiind color-ul nesigur de mai sus.

sâmbătă, 10 iulie 2010

Pe alte zeci de drumuri

Am de cateva zile o stare inexplicabila. In apartamentul din Petrosani nu am internet; in mare parte, de asta nici nu am mai scris. Sau poate nu am ce sa scriu? Probabil ma pierd, ma deteriorez. Cand ajung acasa, am sa ma pun in fata pianului pentru a face din nou cunostinta cu mine.

De cateva luni am senzatia ca sunt pe drum mai mereu. Iar cand eram acasa, ma trezeam ca ma uitam la usa de la intrare ca la un peron. Ca si cand atunci cand plecam la repetitii, ma pregateam sa aterizez in Viena. Poate ca nici pe drum nu e ca-n rai! Poate ca in On the road, momentele de depresie ale lui Jack Kerouac nu erau cauzate doar de fata de noaptea trecuta, nici de perioade fara bani si fara casa, ci doar de nesiguranta ce ti-o creeaza drumul.

Si acum, din Petrosani, tot ce pot sa mai spun e ca vreau acasa! Din cauza drumului mi-am facut din Europa intreaga "acasa", si am uitat cat de fericita eram cand imi beam cafeaua pe terasa, langa bunicu'.
Ca rezultat general, probabil ca am lasat din mine prea mult si in prea multe locuri, iar acum am ramas cu prea putin.

Oricum, imi e dor de Timisoara. Vreau sa ma intorc si sa fiu acasa. Asa ca ne vedem acolo, in timicrossroads indeed; iar pana atunci, the show must go on; eu am cantare diseara, asa ca ma mai deplasez, usor-usor, cat oi mai putea, pana in Petrila.

sâmbătă, 3 iulie 2010

The real fest!

Vreau sa scriu despre festival de cateva zile. Numai ca, din cauza unor "probleme administrative" nu am reusit. Administrative, ca o abtinere de la un adevar nefondat, pe care refuz sa il mai discut in vreun fel. Deci, detalii obiective despre fest gasiti la adresa: http://stiride10.ro/a-avut-loc-prima-editie-a-partos-art-festival/29821; iar pentru cele subiective, ma gasiti pe mine.

De la revolutie incoace, romanul practica lamentarea in masa. "Trebuie facut ceva", "vrem o schimbare", pana se ajunge la "nu se mai poate" sau "suntem o cauza pierduta". Asta am vrut noi. Sa facem ceva. Sa valorificam de la ce au mai bun oamenii la mo(nu)mente istorice si locuri unice in tara. Noi? Noi credem ca am reusit. Restul? Ieri inca a contat, dar azi trecem peste.
Asa ca la festival, am adus muzica si teatrul intr-un spatiu sacru. Nu in manastire, dar in Partos. Si timp de doua zile, am simtit tot ce s-a intamplat, de pe/la scena pana la "sfanta cafea". Si ce urmeaza, le relatez cu dedicatie pentru echipa.

La inceput, cand am avut ideea cu festivalul, nu am crezut ca se va atinge un asa nivel de spiritualitate, si de angajament. De asemenea, sceptica cum sunt, nu ma gandeam ca voi ajunge sa lucrez cu niste oameni atat de deosebiti, de talentati si de dedicati. Zilele cu voi, si cu toti cei care ne-au ajutat raman istorie in memoriile mele. De ce atat de special? Pentru ca am fost impreuna de la inceput pana la sfarsit, de la Partos la Timisoara, mai in gluma, mai in serios, si pana la urma am reusit. Am reusit pentru ca, nu stiu daca din cauza locului sau a omului atat de special, dar cert e ca toti am scos si am dat ce am avut mai bun in noi. Si desigur ca noi ramanem impreuna, incepand de acum si pana la urmatoarele editii.







 



Mai sus a fost pentru ei. Si pentru noi toti, inainte sa ma intorc la articolele clasice, plasez poze. ^_^